Asirienii au Fost deci constructori neobositi. Obisnuinta ne face sa evocam mereu pasiunea lor pentru palate; de altfel, in mod justificat, dat fiind ca intre granitele tarii lor de origine, adica la Ninive, la Kalakh (in aceasta zi Nimrud), la Dur-Sarrukin (in aceasta zi Khorsabad), la Imgur-bel (in aceasta zi Balawat), care formeaza asa-numitul „triunghi asirian”, si mai la sud, la Assur, au fost numarate in jur de 20 de palate; este, pentru trei veacuri si un spatiu geografic restrans, o cifra echivalenta cu ceea ce s-a cladit, dupa cunostintele noastre ac­tuale — bineinteles lacunare —, in intreaga Mesopotamie in aproximativ 2 000 de ani de epoca a bronzului! Aceasta arhitectura palatiala prezinta bineinteles un foarte mare interes, insa arta constructorilor din Asiria nu se limiteaza numai la acest domeniu.

Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa

Ei au fost, poate mai mult decat altii, urbanisti, fapt demonstrat de multiplele amenajari create in cetatile lor, cum ar fi Nimrud, si mai ales de constructia orasului Dur-Sarrukin, din vremea Lui Sargon al II-lea. Ridicat intre 713 si 707, acest oras nou a fost abandonat, neterminat, odata cu moartea suveranului, in 705, ilustrand astfel gandirea urbanistica a asirie-nilor. O mare incinta trapezoidala, strapunsa de sapte porti, cu latura de 1 700-1 800 m, fara a socoti redanele, si inalta de circa 23 m, inchidea orasul propriu-zis, care nu a fost decat foarte putin explorat; cercetarile arheologice din veacurile al XlX-lea si al XX-lea s-au axat in mod special pe una din cele doua enorme constructii alaturate incintei (cea mai mica, pe latura de sud-vest, pare a fi fost ocupata de un palat inaltat pe o terasa), in partea de nord-vest a cetatii, pe o alta terasa legata de incinta, inalta de la 14 la 18 m si reprezentand ea singura 1 350 000 m³ de zidarie, se aflau palatul lui Sargon, un zigurat inalt de peste 40 m, si un grup de sase sanctuare. in partea interioara a incintei si contrapus acestui ansamblu monumental se dezvolta un cartier numit „citadela”, inchis intr-o incinta proprie, si care cuprindea templul lui Nabu, si el ridicat pe o terasa legata printr-un pod de palatul regesc, si patru aspectuoase resedinte, dintre care cea mai mare a fost identificata ca apartinand lui Sin-hutsu, fratele si marele vizir al lui Sargon. Ansamblul cetatii de la Dur-Sarrukin pare sa reproduca schematic structura societatii asiriene: in varf, regele, vicar al zeului Assur, in contact strans cu marile divinitati din zona sanctuarelor si cu ritualul practicat pe zigurat, ceea ce ne confirma caracterul profund religios al regalitatii asiriene; pe locul secund, la baza terasei regesti si separat de restul lumii printr-o incinta, se afla uni­versul vizirului si al demnitarilor, in timp ce palatul printului mostenitor, desi de dimensiuni mai modeste, ocupa o pozitie apropiata de cea a palatului regesc, fara a fi totusi legata de un grup de mari resedinte, ca si cum ar fi vorba de o pozitie de asteptare. in sfarsit, al treilea nivel corespunde orasului insusi, ramas neterminat. Portile plasate in incinta seamana cu niste mici forturi, cateodata bogat decorate (in special curtea interioara, ornata cu genii protectoare), intrucat, pe langa functia lor principala de trecere si de asigurare a securitatii, ele serveau, ca in intreg Orientul, ca loc de intalnire, ca piata si chiar ca tribunal.
Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa