Sculptura este, ca si arhitectura, o arta in care asirienii au stralucit, dar locul principal nu il mai detine ronde-bosse-ul; acesta nu isi mai revine in urma constrangerilor impuse de cler, atat de clar descrise de relieful de pe usa de bronz de la Balawat, in care se vede un preot dand indrumari unui sculptor. Daca se poate recunoaste o oarecare diversitate in cele cateva statui stiute din aceasta epoca, cel mai frecvent insa se intalnesc aceleasi scheme repetate. Astfel, Sculptura cariatida a Zeitei cu vas tasnitor se apropie foarte mult de cea a zeului Nabu, iar sculptura lui Salmanasar al Hl-lea (859-825) nu difera de sculptura lui Assurnazirpal al II-lea decat prin detalii vestimentare.
Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa
in realitate, geniul asirian s-a exprimat mult mai bine in basorelief. O prima nota originala provine din functiunea pe care o primeste, nemaifiind vorba de a realiza mici placi decorative, stele sau kudurru, ci de a sculpta enorme dale, inalte cateodata de 3 sau 4 m, care serveau ca ortostate (blocuri de piatra verticale) in salile oficiale si in unele curti ale palatelor. Aceasta tehnica nu este nicidecum de origine mesopotamiana; in general, se crede a fi un imprumut de la Imperiul hitit sau de la regatele neohitite, unde ortostatele faceau parte integranta din arhitectura si asigurau rezistenta ansamblului constructiei, pe cand in Asiria ele nu formeaza decat un placaj, al carui interes tehnic se limiteaza la prevenirea eroziunii la baza zidurilor din argila. Scopul lor este deci in intaiul rand decorativ, ceea ce constituie un element de mare originalitate.
Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa
Din veacul al IX-lea pana la Sfarsitul Secolului al Vll-lea, asistam la o evolutie a productiei marcata net de trei faze. Prima perioada se situeaza in veacul al IX-lea si este caracterizata de anumite basoreliefuri din vremea lui Assurnazirpal (885-860) gasite la Nimrud (British Museum). Principala lor trasatura este sobrietatea, atat in teme, cat si in organizarea panourilor. Personajele ocupa intreaga inaltime a registrului, iar principiile compozitiei sunt echilibrul maselor si simetria. Se pot remarca frumoasele placi in care, de o parte si de alta a unui arbore al vietii, atat de stilizat incat devine un simplu simbol, apar regele sau genii cu cap de pasare rapitoare savarsind aspersiuni rituale, sau cea in care regele, sezand inconjurat de slujitori, de oameni inarmati si de genii inaripate, ridica o cupa spre buze. Alaturi de aceste scene unde atat subiectul, de ordin ritual, cat si compozitia, echilibrata si savanta, pun accentul pe esenta religioasa a regalitatii asiriene, exista insa si scene care par sa insiste mai ales pe marile actiuni ale suveranului; este cazul admirabilului relief de la Nimrud, care il reprezinta pe regele Assurnazirpal in carul sau si luptand impotriva dusmanilor intr-un mod mai mult simbolic decat anecdotic.
Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa
A doua perioada este ilustrata de marile opere descoperite in palatul lui Sargon al II-lea, la Dur-Sarrukin (sfarsitul secolului al VlII-lea). Tendinta sculptorilor este acum de a accentua modeleul, astfel incat unele sculpturi, in special marii tauri inaripati cu cap uman ce jucau rolul de montant de poarta, apar ca si cum ar fi fost tratate in ronde-bosse; chiar daca functiunea a favorizat acest mod de a sculpta, nu trebuie sa vedem aici un simplu caz particular; personaje mitologice purtand un leu, genii inaripate avand in mana situle si conuri de pin, Sargon al II-lea tinand in brate un muflon, toate reflecta aceeasi tendinta.
Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa
