Apartheid înseamnă „a păstra separat” şi desemnează politica dură şi iraţională de segregaţie rasială instituită de coloniştii olandezi la 29 iunie 1948, în Africa de Sud. Doctrina apartheid se articulează pe divizarea politică, economică şi geografică a teritoriului şi a populaţiei repartizate în patru grupuri etnice distincte: alb, metis, bantu şi indian, proclamând primatul comunităţii albilor. În esenţă, apartheid este versiunea tropicală a nazismului, având ca germene politicile de coagulare şi de eradicare a disensiunilor dintre albii colonizatori. Dezvoltarea ideologică a fost favorizată de armonizarea intereselor albilor şi de promovarea lor agresivă, în detrimentul populaţiei majoritare de culoare, zulu şi bantu. Apartheid este continuarea legilor segregaţioniste aplicate de britanici după 1910, reunite în codul Color Bar, în urma înfrângerii olandezilor. Principalele acte normative cuprinse în Color Bar sunt: Native Labour Regulation Act (1911, reglementează munca indigenilor), legea asupra minelor şi şantierelor, Native Land Act (1913, reglementează proprietatea funciară şi interzice indigenior să deţină terenuri în afara rezervaţiilor, fiindu-le atribuită o suprafaţă de doar 7,8% din teritoriul Uniunii Sud-Africane), Native Urban Areas Act (1923, introduce segregaţia rezidenţială şi delimitează regiunile urbane indigene) şi Representation of Natives Act (1936, reglementează reprezentarea indigenilor şi stabileşte o listă electorală separată pentru metişi).
După încheierea primului război mondial, regimul de apartheid se înăspreşte prin:
1. Legea interdicţiei căsătoriilor mixte (1949);
2. Legea imoralităţii, care incriminează penal relaţiile sexuale dintre negri şi albi (1950);
3. Legea clasificării populaţiei, care operează distincţia raselor (1950);
4. Legea zonelor urbane, care repartizează raselor zonele de rezidenţă şi nu permite amestecul locuitorilor (1950);
5. Legea trecerii, care îi obligă pe negrii trecuţi de 16 ani să deţină un paşaport pentru a intra în anumite cartiere (1952);
6. Legea comodităţilor publice distincte, care impune segregarea toaletelor, a fântânilor, a parcurilor şi a altor amenajări publice (1953);
7. Legea educaţiei minorităţii bantu, care stabileşte programele şcolare pentru negrii aparţinând acestui grup etnic (1953);
8. Legea privind anularea dreptului la grevă şi a rezistenţei pasive pentru negri (1953);
9. Legea relocalizării indigenilor, care permite evacuarea negrilor din zonele locuite de albi (1954);
10. Legea lucrului în mine, care reglementează formal discriminarea rasială în domeniul muncii (1956);
11. Legea promovării zonelor negre autonome, care crează bantustanele şi le plasează sub administraţia negrilor (1958);
12. Legea privind retragerea cetăţeniei sud-africane negrilor care părăsesc bantustanele deja create (1971);
13. Decretul asupra limbii afrikaans, care impune şcolilor frecventate de negri să înveţe în afrikaans la nivelul învăţământului secundar (1974);
2. Legea imoralităţii, care incriminează penal relaţiile sexuale dintre negri şi albi (1950);
3. Legea clasificării populaţiei, care operează distincţia raselor (1950);
4. Legea zonelor urbane, care repartizează raselor zonele de rezidenţă şi nu permite amestecul locuitorilor (1950);
5. Legea trecerii, care îi obligă pe negrii trecuţi de 16 ani să deţină un paşaport pentru a intra în anumite cartiere (1952);
6. Legea comodităţilor publice distincte, care impune segregarea toaletelor, a fântânilor, a parcurilor şi a altor amenajări publice (1953);
7. Legea educaţiei minorităţii bantu, care stabileşte programele şcolare pentru negrii aparţinând acestui grup etnic (1953);
8. Legea privind anularea dreptului la grevă şi a rezistenţei pasive pentru negri (1953);
9. Legea relocalizării indigenilor, care permite evacuarea negrilor din zonele locuite de albi (1954);
10. Legea lucrului în mine, care reglementează formal discriminarea rasială în domeniul muncii (1956);
11. Legea promovării zonelor negre autonome, care crează bantustanele şi le plasează sub administraţia negrilor (1958);
12. Legea privind retragerea cetăţeniei sud-africane negrilor care părăsesc bantustanele deja create (1971);
13. Decretul asupra limbii afrikaans, care impune şcolilor frecventate de negri să înveţe în afrikaans la nivelul învăţământului secundar (1974);
Related Articles
14. Legea interzicerii accesului negrilor la informaţiile cu caracter profesional (1976);
Regimul de segregaţie rasială din Africa de Sud a fost abolit la 30 iunie 1991, prăbuşindu-se sub greutatea sancţiunilor economice internaţionale, a protestelor cancelariilor occidentale şi a revigorării unei mişcări interne de sabotare a economiei şi administraţiei de către populaţia majoritară de culoare, inspirată de mitul lui Nelson Mandela, militantul încarcerat, devenit primul preşedinte de culoare al Africii de Sud, în anul 1994.
