Sarah, căsătorită de convenienţă cu Richard, duce o viaţă deloc pasionantă: plimbări în parc cu Lucy, fiica sa în vârstă de 3 ani, frecventarea clubului de lectură al unor “desperate housewives”, treburi casnice. Viaţa monotonă din orăşel este perturbată de revenirea Lui Ronny, un singuratic condamnat pentru exhibiţionism şi atentat la pudoarea unui minor, suspectat de pedofilie. Cartierul în care se stabileşte intră în efervescenţă şi începe hărţuirea noului locatar. Un fost poliţist, el însuşi cu un trecut nu tocmai limpede, duce o campanie paranoidă împotriva lui Ronnie, inducând o spaimă nevrotică întregii comunităţi. Scena evacuării lui Ronny (conştient de tulburarea lui psihosexuală) din piscină este relevantă pentru mentalitatea americană receptivă în cel mai înalt grad la zvonuri şi încărcată de prejudecăţi întunecate. Deşi Ronnie apare ca un simbol al frustrărilor unei ipocrite comunităţi puritane, el rămâne un pervers dezgustător, cu apucături oribile. Vocea introspectivă accentuează densitatea psihologică a trăirilor unei femei excedate de cotidian, care se agaţă de relaţia extraconjugală cu Brad - un avocat în aşteptarea examenului de intrare în barou - pentru a-şi învinge inhibiţiile.

Sarah apare ca o Madame Bovary a Americii, având de ales între cenuşiul unei existenţe rutiniere şi profund nefericite şi emoţia ritmului antrenant al vieţii. Dar visul se risipeşte, banalul degradează emoţia fulgurantă a fericirii abia întrezărite, „normalul” revine în orăşelul calm şi provincial, pe un fundal de pesimism crud şi ucigând orice speranţă.