Întotdeauna am privit cu îndoială demersurile locale de a combate dezinformare externă, așa numitul „război hibrid”(concept inexistent în Rusia) practicat de eternul vecin de la Răsărit, din cauza faptului că dezinformarea practicată de media locală este mult mai intensă și mai toxică. Degeaba analizezi sputnik.md dacă, începând cu ora 21:00, așa-zisele televiziuni de știri încep să răspândească valuri de propagandă și dezinformări al căror unic scop este să sporească neîncrederea în instituțiile fundamentale ale statului, să submineze autoritatea statului și neadevăruri la scară industrială.

În loc de o anchetă jurnalistică serioasă, avem în  mare parte avem de-a face cu un material slab documentat și vădit partizan. Să analizăm însă sistematic, titlu cu titlu.

1) F-16: furnizor portughez, mentenanță israeliană, eșec românesc

F-16 zboară și in curand vor fi operationalizate complet. Se face prea mult tam-tam pentru incapacitatea temporară a avionaelor F-16 de a decola de la Baza Aeriană Borcea pentru a participa la parada de 1 Decembrie de la București. Problema acestei achiziții nu este absența contractului de mentenanță pe termen lung, ci numărul mic de avioane achiziționate inițial, precum și întârzierea nejustificată a achiziției celei de-a doua escadrile.

Materialul marchează și o premieră: pentru prima oară în presa autohtonă ridică semne de întrebare, în mod nejustificat, față de Aerostar Bacău, cea mai mare companie românească privată de apărare și unul din puținii angajatori de înaltă tehnologie din Moldova. De fapt, e unul dintre puținele hub-uri locale de tehnologie din regiune. Din toate punctele de vedere Aerostar reprezintă soluția firească pentru mentenanța F-16 românești.

2) Șeful PSD, asalt asupra flotei de corvete

  „Pirații“ de la Damen, în apele lui Dragnea

   Olandezii insinuează că România trage de ei

Toate tunurile pe Damen! Nu mai puțin de trei materiale sunt dedicate programului de corvete în ajunul atribuirii acestuia. Aici e un întreg scandal inventat de presă și de grupuri de interese sectoriale din România. La rigoare, contractul ar trebui să mearga la Damen nu la Group Naval, deoarece Damen este în prezent singurul producător de nave de luptă din România. Prețurile vehiculate de Newsweek România nu sunt credibile din două motive. În primul rând că mi-e greu să cred că un angajat MApN, fie el civil sau militar, ar fi dezvăluit în timpul procesului de selecție valorile cotațiilor oferite de ofertanți. Iar în al doilea rând nu este vorba de o licitație, ci de un dialog competitiv. Prețul cel mai mic conteză în măsura faptului în care se îndeplinesc anumite condiții detaliate în caietul de sarcini. Judecând după intensitatea atacului, Damen Galați ar trebui să acționeze publicația în justiție.

3)  Dragnea bagă România în jocuri politice submarine

E un program de perspectivă de care se vorbește de cel puțin 12-15 ani. Dar trebuie să știi unde să cauți. Nu Dragnea l-a conceput sau inițiat…

4) DNA pescuiește „Piranha“ de un miliard

Newsweek se chinuie să demonstreze corupția sau inadecvarea transportorului la nevoile României iar pe deasupra oferă și informații inexacte. Sunt  opt vehicule în țară nu două și sunt curs de recepție. E posibil ca în goana după titluri pozitive Fifor sa fi dezinformat cu privire la primele livrări. Faptul că transportorul e produs in Elveția nu e o problema, și Danemarca, tot membră a NATO, a achizitionat tot de acolo. Lipsa capacității amfibii nu e un dezavantaj, ci reflectă nevoia de protecțe sporită pe câmpul de luptă modern precum și o schimbare de doctrină în materie de utilizare a vehiculelor blindate. Nu degeaba programul se chemă Transportor Blindat pentru Trupe în loc de Transportor Amfibiu Blindat (TAB). Faptul că DGIA ar fi sesizat DNA pentru o posibila șpagă dată de un furnizor secundar e un semnal că de fapt contractele nu sunt dijmuite politic. Colac peste pupăză, dosarul realizat de Newsweek România nu menționează celălalt program de transportoare blindate, cel care ar trebui realizat de Automecanica Moreni și Rheinmetall Defence și denumit Agilis.

5) Fifor a dublat prețul lansatoarelor HIMARS

Tot cautat nod in papura. Sunt două explicații aici. E probabil să fi apărut o eroare administrativa in privinta costurilor fie pe ruta MApN-Parlament, fie pe ruta SUA-Romania. Pe de altă parte poate fi vorba de o schimbare a cerințelor operaționale care să fi dus la sporirea bugetului – o paletă mai largă de muniții. Parlamenul aprobă achiziția nu și bugetul acesteia. HIMARS e o achizitie negociata cu SUA ca parte a măsurilor luate de reasigurare a flancului estic. Nu este vorba de o achiziție comercială, ci de un contract interguvernamental – deci orice suspiciune de corupție este eliminată din start.

6) Patriot

Unde să faci offset in Romania la o asemenea achiziție? În prezent nu există facilitate sau companie locală capabilă să primească un astfel de program. Iar secretul celor obsedați de „absența” offsetului e următorul: offsetul costă, așa cum au descoperit polonezii pe pielea lor când au lansat programul de achiziții pentru sistemele de rachete cu bătaie lungă.

7) TNT-ul românesc, aruncat în aer de politicieni

Fabrica de pulberi Făgăraș. Da, acolo e o mare problemă și este o problemă de birocrație.

8) Baterii de coastă cu dedicație pentru Kongsberg

La prima vedere pare a fi un contract cu dedicație, dar e mai curând e vorba de o achiziție prost gândită, cu cerințe comerciale anapoda. Reflectă mai mult probleme din sistemul de achiziții al Armatei, respectiv Departamentul pentru Armamente, decât o tentativă de fraudă. Dacă e adevărată informația că licitația a fost suspendată la mijloc nu poate fi vorba decât de riscul de a achiziționa simultan două tipuri de rachete antinavă. Corvetele si fregatele ar fi avut rachete diferite de sistemele de coastă dacă se mergea cu ambele procese de achiziție în paralel.

9) Meleșcanu și-a tras gloanțe braziliene în picior

Aici Newsweek își dă cu stangul în dreptul, dovedind pe măsură ce parcurgi materialul că de fapt contractul a fost unul care a mers bine, în ciuda unor loturi de muniție cu probleme.

Obsesia Dragnea

Un nume revine obsesiv în tot „dosarul” de presă realizat de Newsweek România, cel al președintelui PSD Liviu Dragnea. Publicația se chinuiește să inducă cititorului simultan fie că Dragnea este cel care manipulează din umbră achizițiile militare, fie că amușină după ele, pentru propriile interese politice. În contextul conflictului dintre Președintele României și Guvern pe tema numirii șefului Statului Major al Apărării (atenție nu mai există Statul Major General), narațiunea privind controlul partizan asupra achizițiilor militare capătă credibilitate sporită, iar Newsweek nu este singura publicație care o vehiculează.

Trebuie spus că modul în care a acționat guvernul în chestiunea înlocuirii șefului Statului Major al Apărării ridică mari semne de întrebare, iar președintele Klaus Iohannis a acționat corect, blocând propunerile ministrului Apărării Gabriel Leș. În cazul numirii șefului Statului Major al Apărării, guvernul a acționat cu o vădită rea credință.

Ce dorește de fapt Liviu Dragnea în cazul achizițiilor de armament? Ei bine, a spus-o  cu gura lui la Sinteza zilei, pe 28 decembrie:

Pentru că dumneavoastră sunteţi preşedintele Franţei, dumneavoastră sunteţi primul ministru al Olandei, de exemplu, sau, mă rog, sunteţi doamna Merkel. Semănaţi puţin… România trebuie să aibă nişte prieteni buni, construind o prietenie pe care România o alimentează, România o tot alimentează, dar dacă, nu ştiu, pentru o achiziţie importantă, nu se discută cu preşedintele Franţei, nu se discută cu cancelarul Germaniei, se discută la nivel de ambasadori, acolo nu este contabilizată nici un fel de obligaţie sau angajament. Ori lucrurile nu se fac aşa. Nicăieri în lume nu se face aşa. Astea sunt lucruri care se discută…

Ideea lui Dragnea nu este foarte originală, ci este inspirată de la alt președinte PSD, Adrian Năstase, care a încercat să utilizeze „privatizările strategice” la începutul anilor 2000 pentru a convinge cancelariile europene să treacă cu vederea problemele politice și juridice din România. Dragnea vrea, astfel, să utilizeze achizițiile militare pentru a convinge unele state occidentale să se facă că nu văd degradare statului de drept și a democrației din România de când partidul domniei sale este la putere. Un fel de „diplomație a hoțului”. Dar, această abordare rămâne încă la nivel de intenție și este oricum departe de ideea de corupție în domeniul achiziițiilor militare.

George VIŞAN