La puțin timp încheierea a campaniei electorale prezidențiale din Franța, cu 41 de ore înainte de începerea votului, 9 GB de date din serverul formațiunii politice En Marche! au fost furate și date publicității. Datele și documentele furate reprezentau arhiva campaniei a lui Emmanuel Macron, adică emailuiri, analize, strategii, tranzacții – absolut tot ce ține de gestionarea unei campanii electorale. Pe lângă documentele originale, în pachetul de date făcut public au fost introduse și falsuri.

Atacul cibernetic lansat împotriva lui Emmanuel Macron poartă amprenta Kremlinului și s-a desfășurat după o rețetă verificată și perfectată deja în 2016, în cazul campaniei prezidențiale din SUA. Atunci serverele partidului Democrat și a celui Republican au fost atacate. Doar datele furate de la democrați și care o vizau direct pe Hillary Clinton au fost făcute publice, prin intermediul și complicitatea Wikileaks.

Care sunt indiciile care sugerează implicarea Rusiei? Emmanuel Macron a acuzat înainte de acest atac că a fost ținta hackerilor ruși, care au încercat să fure date. Acuzațiile sale au fost investigate de autorități dar nu au confirmat furtul vreunor date. S-a constatat că în timpul campaniei electorale din Franța o intensificare a dezinformărilor ruse în hexagon. Echipa lui Macron a fost însă prevăzătoare și a plantat printre documentele furate și falsuri, pentru decredibilizarea „dezvăluirilor”. În paralel cu acțiunile din Franța, operațiuni de dezinformare sunt în curs în Germania, unde în toamnă vor fi organizate alegeri generale. Avem de-a face, cu o strategie ambițioasă a Rusiei de a submina regimurile democratice din Europa.

Modul în care informația a fost distribuită pe media socială indică originea rusă a atacului cibernetic împotriva lui Macron. Digital Forensic Research Lab a identificat sursa hashtag-ului #MacronLeaks ca fiind contul de Twitter al lui Jack Posobiec, un reprezentant al siteului de extremă dreaptă american (alt-right) theRebelMedia. În timpul campaniei prezidențiale americane din 2016 a fost șeful de operațiuni al grupului pro-Trump „Citizens for Trump” și este membru al grupării #SlavRight, o grupare naționalistă slavă. Este foarte probabil ca domnul Posobiec să fi fost intermediarul acestei operațiuni și un agent de influență al serviciilor speciale ruse.

Faptul că un american este intermediarul acestei operațiuni de dezinformare nu trebuie să mire. Noua generație de extremiști de dreapta din SUA (alt-right), precum și facțiuni radicale conservatoare din SUA (în general reprezentanți ai cultelor evanghelice) apreciază politicile sociale și stilul de conducere al lui Vladimir Putin. Ceea ce este însă îngrijorător, din perspectiva relațiilor franco-americane, este suprapunerea acestui atac informatic cu sprijinul, foarte prost disimultat de altfel, al administrației de la Washington pentru Marine Le Pen. Acest aspect ar putea fi interpretat foarte prost la Paris, după victoria zdrobitoare a lui Emmanuel Macron la alegerile din 7 mai, și ar putea da naștere percepției că Putin și Trump și-ar fi dat mâna pentru sabotarea democrației franceze.

Dovada că hackerii ruși ar fi spart bazele de date ale grupării En Marche! este furnizată și de prezența în meta data fișierelor a unor instrucțiuni în limba rusă. Modul de operare în cazul Macron seamănă izbitor cu cel al atacului împotriva serverelor democraților americani din 2016. Pe lângă date reale, hackerii au introdus și documente false, separate se pare de cele introduse de echipa lui Macron. Diferența între cele două atacuri este că în cazul lui Macron, s-a acționat cu ceva mai mult „profesionalism”: nu au mai fost difuzate documente editate de atacatori împreună cu variantele originale, cum s-a întâmplat în cazul lui Hillary Clinton.

Ultimul indiciu care demonstrează implicarea Rusiei este acuzația pe care acest atac informatic încerca să o acrediteze și anume că Macron ar deține un cont secret în Bahamas. Anterior acestui atac cibernetic, Emmanuel Macron fusese acuzat de către Marine Le Pen, că ar deține un cont off shore, în dezbaterea televizată de miercuri, 3 mai. Având în vedere sprijinul politic și financiar deschis al Kremlinului pentru Front National și Marine Le Pen, nu este departe de adevăr să presupunem că Rusia a încercat să dea greutate acestei acuzații.

În fine, ceea ce rămâne de lămurit este mobilul acestui atac. Și în cazul de față atacul cibernetic împotriva campaniei lui Hillary Clinton servește drept model de interpretare. Conform evaluării făcute de comunitate de informații americană, campania de dezinformare și atacurile împotriva candidatului democrat au vizat nu neapărat sprijinirea directă a lui Donald Trump, ci delegitimarea unui eventual mandat prezidențial al lui Hillary Clinton.

Modus operandi al hackerilor ruși în cazul Macron conduce spre aceeași concluzie, în primul rând pentru că data dump-ul a fost realizat cu o oră înainte de încetarea campaniei electorale – deci Macron nu putea să contracareze mediatic acest atac. Iar în al doilea rând distanța foarte mare din sondaje dintre cei doi candidați – în jur de 30% conform sondajelor după ultima dezbatere televizată Macron-Le Pen – ca atacul informatic să aibă un efect măsurabil asupra scrutinului. Kremlinul a vrut să-i păteze astfel mandatul și reputația lui Macron.

În momentul de față asistăm la un atac concentrat și fără precedent al Rusiei împotriva sistemelor democratice occidentale. Acest atac exploatează nemulțumirile acumulate în rândul unor pături mari de cetățeni și suspiciunea acestora față de elitele politice și economice. Kremlinul utilizează atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare și sprijinul direct (financiar și simbolic) pentru formațiunile politice europene ale căror agendă este pe aceeași undă cu cea a Rusiei. Această strategie este amplă și cu bătăie lungă, scopul final fiind fragmentarea și disoluția instituțiilor euro-atlantice.

Vestea proastă pentru Europa în acest moment este că din păcate este singură în fața acestui asalt propagandistic fără precedent. Statele Unite după alegerea lui Donald Trump nu par să mai sprijine proiectul unității europene, noua administrație afișându-se public, în mod fățiș, cu inamici ai UE: Nigel Farrage și Marine Le Pen.

George VIŞAN