Get Even More Visitors To Your Blog, Upgrade To A Business Listing >>

Dosarul rusesc al lui Donald Trump (II)


Umbra Kremlinului bântuie Casa Albă

Filorusismul și filoputinismul lui Donald Trump de care a dat dovadă campania electorală din 2016 nu au fost niciodată pe deplin explicate. Acest comportament a fost atribuit fie admirației lui Donald Trump pentru lideri puternici și autoritari, o apetență greu de acceptat pentru „liderul lumii libere”, fie prin legăturile de business dintre acesta și Kremlin. În orice caz, așa cum notează Roger Cohen într-un editorial recent din New York Times, „afinitatea lui Trump pentru Putin reprezintă abandonarea fundamentelor morale ale alianțelor americane.”

Semnele de întrebare privind legăturile președintelui Trump cu Rusia s-au înmulțit în urma atacurilor cibernetice asupra serverelor partidelor Democrat și Republican în timpul campaniei electorale. Candidatul republican a fost principalul beneficiar electoral al dezvăluirilor făcute  prin intermediul Wikileaks privind „bucătăria” internă a Democraților, iar Trump a aplaudat și a instigat la scenă deschisă atacurile cibernetice asupra campaniei lui Hillary Clinton. 1.000 de postaci și troli au fost utilizați de serviciile de informații ruse pentru a răspândi știri și informații false cu ajutorul mediei sociale. Iar pe lângă candidatul democrat, campania de dezinformare a vizat și pe rivalii republicani ai lui Trump, cum se pare că a fost cazul senatorului Marco Rubio. Se conturează astfel ipoteza că încă de la debutul campaniei prezidențiale americane, Donald Trump a fost „candidatul Moscovei.”

Un raport al comunități americane de informații publicat înainte de preluarea mandatului de către Trump arată că serviciile de informații ruse, la ordinul expres al președintelui Federației Ruse Vladimir Putin, au lansat o vastă operațiune de influențare a rezultatului alegerilor, care a inclus și atacurile cibernetice asupra Partidului Democrat, Partidului Republican și a unor baze de date federale cu alegători. Conform raportului  obiectivele urmărite de Kremlin au fost „subminarea încrederii în procesul democratic, denigrarea Secretarului de Stat Hillary Clinton și afectarea șanselor acesteia de a fi aleasă președinte. Considerăm că Putin și guvernul rus au avut o preferință pentru președintele-ales Trump. De asemenea considerăm că Putin și guvernul rus  au dorit să sporească șansele de a fi ales ale președintelui-ales Trump prin discreditarea, atunci când a fost posibil, a secretarului de stat Clinton și prin punerea ei într-o lumină negativă în raport cu acesta.”

De ce s-ar implica Rusia în procesul electoral democratic american? În primul rând pentru că poate și nu este prima dată când face acest lucru. În al doilea rând pentru a plăti o serie polițe. Scopul acțiunilor Rusiei nu a fost neapărat acela de a-l vedea pe Donald Trump „înscăunat” președinte al SUA, ci mai mult pentru a o pedepsi pe Hillary Clinton pentru că ar fi sprijinit protestele din 2011 din Rusia. Vladimir Putin a considerat aceste proteste ca fiind organizate de guvernul american, iar principalul, Hillary Clinton. Kremlinul ar fi urmărit să-i păteze reputația lui Hillary Clinton prin intermediul campaniilor de hacking și de știri false plasate pe rețele sociale, astfel încât eventualul mandat al acesteia să pară unul fragil. Ceea ce nu se așteptau însă cei care plănuit această operațiune de influență a fost victoria lui Trump pe 8 noiembrie 2016.

Pe 11 ianurie 2017, o parte dintre aceste dileme și-au găsit răspunsul prin publicarea de către siteul Buzzfeed a unui „dosar” secret realizat de un fost agent al serviciilor de informații britanice privind legăturile lui Donald Trump cu Moscova. Sursa acestui „dosar” a fost considerată ca fiind credibilă atât de MI6 cât și de FBI. Christopher Steele, cel care a strâns informațiile, este un veteran al Războiului Rece și în ani 90 a fost șeful secției ruse din MI6. Chiar dacă în prezent lucrează în sectorul privat și-a păstrat și dezvoltat rețeaua de surse rusești din perioada când era agent secret. El fusese angajat inițial de campania lui Hillary Clinton pentru a scoate la lumină informații compromițătoare despre Trump care să fie utilizate în campanie, însă ce a descoperit acesta în cadrul investigației a fost considerat destul de important și credibil pentru a fi evaluat MI6 și împărtășit CIA.

Conținutul dosarului este devastator pentru actuala administrație de la Casa Albă. Se vehiculează că serviciile de informații ruse l-ar putea șantaja pe Donald Trump cu ajutorul unui kompromat de factură sexuală realizat în timpul unei vizite a acestuia la Moscova. În dosar se arată că actualul președinte american a fost identificat de serviciile ruse ca un potențial agent de influență în Statele Unite și a fost cultivat de acestea prin oferirea unor oportunități de afaceri profitabile în Rusia și de informații care să-l ajute în campania prezidențială din 2016. Se pare că Trump ar fi respins oportunitățile de business însă ar fi acceptat informațiile oferite de ruși. În cazul acesta Rusia ar fi acționat prin intermediul unor oameni de afaceri apropiați cercurilor de putere de la Kremlin.

Informațiile strânse independent de Steele și date mai departe serviciilor de informații occidentale spre evaluare și analiză confirmă, parțial, concluziile raportului realizat de serviciile americane în privința implicării Rusiei în alegerile americane. Serviciile de informații britanice și olandeze ar fi interceptat convorbiri între consilierii lui Donald Trump și oficial ruși înainte de alegeri. Între timp oficiali americani din servicii de informații au declarat sub protecția anonimatului că multe din acuzațiile din dosarul alcătuit de Christopher Steele încep să se confirme.

Prima lovitură majoră a venit când s-a confirmat că Michael Flynn, consilierul pe probleme de securitate națională al lui Trump s-a întâlnit cu  ambasadorul Rusiei, Serghei Kisliak, în timpul perioadei de tranziție între administrații, și ar fi discutat chestiuni aflate pe agenda diplomatică bilaterală, inclusiv ridicarea sancțiunilor impuse Moscovei după izbucnirea crizei din Ucraina. După o serie de negări, Michael Flynn a fost forțat să demisioneze, deoarece nu l-ar fi informat corect pe vicepreședinte Michael Pence despre discuțiile sale cu ambasadorul rus.

Este foarte greu de crezut că Flynn ar fi inițiat un dialog pe această temă cu ambasadorul rus fără știrea și mandatul lui Donald Trump sau chiar al lui Steve Bannon, principalul consilier politic al președintelui. Chiar și în cazul în cazul în care fostul NSC ar fi acționat din proprie inițiativă, fără știrea vreunui membru al echipei de tranziție al lui Trump, lucrul acesta dovedește lipsa de discernământ politic în numirea sa.

Pe 31 martie o informație de la Casa Albă a picat ca un trăznet: în declarația sa de avere și interese Michael Flynn recunoaște că a primit în cursul anului 2016 sume de bani pentru discursuri de la televiziune RT, principalul vector de propagandă externă a Kremlinului, de la Kasperski și de la compania aeriană Volga Nipru.  Totuși fostul consilier de securitate națională nu a declarat sumele totale primite de la companiile ruse.

A doua lovitură primită de administrația a Trump a fost dezvăluirea că Jeff Sessions, proaspăt numit procuror general al SUA și ministru al Justiției, s-a întâlnit în timpul în timpul mandatului său de senator cu Serghei Kisliak. Conform foștilor săi colegi a fost singura dată când Sessions s-a întâlnit cu vreun ambasador acreditat la Washington în biroul său din Congres. Lucru acesta nu ar fi fost foarte grav dacă în timpul audierilor sale pentru validarea în funcția de procuror șef nu ar fi negat că s-ar fi întâlnit cu oficiali ruși pe durata campaniei electorale. Adică a comis sperjur în fața Congresului, riscând astfel destituirea și punerea  sub acuzație.

Însă principala lovitură a venit în timpul audierilor directorului FBI, James Comey și a amiralului Mike Rogers, directorul NSA, în comisia de supravegerea a serviciilor de informații a Camerei Reprezentanților. Comey a declarat că în prezent FBI investighează conexiunile dintre Rusia și campania lui Donald Trump și că nu există niciun fundament pentru acuzațiile lansate de actualul președinte pe twitter cu privirea la interceptarea sa de către Administrația Obama. Directorul FBI a declarat că atacurile împotriva lui Hillary Clinton au fost ordonate de Putin, pe care o detestă și că acesta din urmă l-a preferat pe contracandidatul acesteia, Donald Trump. Colac peste pupăză, o investigație a Associated Press asupra lui Paul Manafort, fostul șef de campanie al lui Trump a scos la iveală că acesta ar fi lucrat în slujba Kremlinului ca agent de influență în Europa și SUA.

Scandalul implicării Rusiei în alegerile prezidențiale americane este departe de a se fi încheiat și fiecare nouă dezvăluire întărește suspiciunea fie că între Trump și Kremlin ar fi existat legături politice nefirești, fie că intervenția Moscovei ar fi înclinat balanța în favoarea actualului președinte american în alegerile din noiembrie 2016. În momentul de față nu se poate exclude transformarea acestui scandal într-un nou Wategate. Orice s-ar întâmpla un lucre este deja evident: legitimitate politică al lui Donald Trump este pusă în momentul de față sub semnul întrebării.

George VIŞAN

O variantă a acestui articol a apărut în Revista 22




This post first appeared on Civitas Politics, please read the originial post: here

Share the post

Dosarul rusesc al lui Donald Trump (II)

×

Subscribe to Civitas Politics

Get updates delivered right to your inbox!

Thank you for your subscription

×