Iată că PSD a scos un scor istoric la ultimele alegeri. PNL a fost bătut crunt iar USR s-a afirmat destul de bine pentru un partid de nișa fără doctrina. Pentru cei care folosesc Facebook pe post de informare, comunicare și în general de a relaționa cu internetul victoria PSD a fost un șoc. Sincer, și pentru mine.

Algoritmii Facebook ne creează fiecăruia o bulă în care toți avem aceleași idei. Programul îți arată ce vrei să vezi pentru că a fost creat pentru reclame comerciale și nu pentru idei, doctrine, politică.

Înainte de a continua trebuie să precizez că nu am votat fiind împiedicat de o situație obiectivă care m-a situat în afara țării. Preferințele mele se îndreptau înspre USR mai mult pentru unii oameni pe care i-a atras anul acesta și mai puțin pentru vârfurile partidului. Am apreciat că dna Clotilde Armand nu a participat la alegeri și că rămâne alături de electoratul Sectorului 1 București pe care îl reprezintă în Consiliu. Nu mi s-a părut ok că Nicușor Dan a participat la alegeri lăsându-și baltă electoratul Bucureștiului care l-a propulsat.

De asemenea și atitudinea elitistă din ultimul timp se încadrează în retorică mondială în care cei ce vor să creeze o societate liberă, egalitaristă, inclusivă, exclud din ea pe toți cei ce nu sunt de acord cu ea pe motiv că sunt „idioți, cretini, medievali, comuniști, needucați”, etc. Evident și cei excluși exclud la rândul lor pe “progresiști” pe ideea că își apără modul de viață și își doresc progres și reforme pas cu pas și nu o revoluție cu deznodământ incert.

Două articole mi-au sărit în ochi după șocul alegerii lui Trump: un articol din VOX și un articol din Dilema Veche al lui Cătălin Ștefănescu. Ambele tratează lipsa de comunicare și ostracizarea reciprocă a celor două falii. Tinerii îi urăsc pe bătrâni și vice versa, progresiștii pe conservatori, cei pro-Vest pe cei anti-Vest, etc. Ideea e că ambele tabere refuza să discute una cu cealaltă și fiecare e ferm convinsă că are dreptate absolută.

Practic am uitat (sau nu am știut niciodată) să dezbatem. Trecem cu vederea că votanții „ceilalți” sunt rude, prieteni, cunoscuți care votează asumat și votează și pentru noi, ca să ne salveze și pe noi de “orbul găinilor” pe care îl avem, tot așa cum și noi votăm ca să “îi scoatem pe ei la lumină”.

Ce este dezamăgitor pentru mine este să văd că nivelul dezbaterilor din Marea Britanie și SUA se apropie vertiginos de non-dezbaterile de la noi. Diferența este încă mare pentru că afară sunt dezbateri televizate pe probleme programatice, pe doctrina. Dar și în Vest au răbufnit cei care au tot fost puși la zid că au păreri diferite față de „elită progresistă”. Că zici „black” în loc „African-American”, că nu susții minoritatea LGBT, că nu ești de acord cu găzduirea refugiaților, etc. De cealaltă parte „majoritatea tăcută” votează candidați care se dedau la atacuri la persoană, injurii, campanii murdare si dezinformare. Sa nu uitam ca în Marea Britain Jo Cox, o membra a Parlamentului care facea campanie pentru a ramane in UE a fost asasinata.

Ultimele alegeri au mai subliniat un lucru: „elita progresistă” nu știe să piardă. După fiecare înfrângere are un puseu de furie și se retrage în turnul de fildeș.

Un alt lucru care a reieșit din alegerile din 11 decembrie este că etichetele nu își mai au locul. PSD a fost votat și la orașe, și de oameni educați, și de tineri. Electoratul nu se mai împarte între vechi și nou, între comuniști și democrați, între „tineri frumoși” și „bătrâni furioși”. Probabil a fost și un vot de moment, având de ales între un PNL haotic, un USR despre care nu se știa mare scofală și un PSD care de bine de rău tot ăla e.

Concluzia ar fi ca toate celelalte partide ar trebui să vină cu platforme clare politice. „Bunăstarea” nu este o soluție concretă ci un deziderat. „Investițiile” la fel. „Creșterea nivelului de trai”, așișderea.

Cred de asemenea că trebuie renunțat la oportunism. În sensul că dacă azi se pare că populația e anti-LGBT nu trebuie să se sară direct în barca asta pentru a înghiți niște voturi. Sau dacă mâine se pare că lumea vrea cu Putin nu trebuie de a doua zi să vorbim rusă. Numai în felul acesta se va putea crea un electorat matur și loial.

PSD-ul va trebui totuși să își asume o atitudine mult mai deschisă spre Vest pentru că în ciuda faptului că diaspora votează masiv anti-PSD din ce în ce mai mult oameni călătoresc în Vest, lucrează acolo, au contact cu Vestul și la un moment dat vor pune întrebarea “dar la noi de ce nu se poate”? Pătura de votanți loiali ușor de speriat cu tăiatul pensiilor și “pericolul extern” va trece și crearea unei noi paturi de votanți loiali (ultra) naționaliști va crea mai mult sărăcie și nimeni nu vrea să fie împărat peste sărăcie.

Celelalte partide vor trebui să găsească cum să se adreseze și „celorlalți”. PNL trebuie să fie mai mult decât anti-PSD și USR trebuie să fie mai mult decât un partid de nișă, un partid al auto-proclamaților progresiști. Atat PNL cat si USR trebuie să ajungă și la sate și să ofere soluții mediului rural și paturilor mai sărace din orașe. Oamenii săraci nu votează doctrina ci posibilitatea bunăstării iar până acum au cam fost excluși din discurs.

Acum rămâne de văzut ce oameni intra în Parlament și cum va influența realpolitik-ul discursurile din campanie. Latura non-PSD are 2 ani până la prezidențiale să se reorganizeze și 4 ani până la următoarele alegeri locale și parlamentare. E timp berechet pentru USR să își găsească calea sau să se scindeze și să rezulte două partide de culori opuse care să fie alternativă pentru binomul PSD-PNL și e timp și pentru PNL să se reinventeze și să își creeze o imagine mult mai coerentă.

David Stancu