„Asta este treaba cu cărțile. Ele îți permit să călătorești fără să-ți miști picioarele” – Jhumpa Lahiri

Asa cum v-am spus aici, am cumparat mai multe carti scrise de Fiona Valpy, pentru ca imi place mult de tot stilul ei.

Totul s-a intamplat in Scotia anilor 1940, pe Lacul Ewe, un loc linistit, idilic as spune, unde nu se intampla niciodata nimic si lumea isi durea viata intre sesiunile de pescuit si vanatoare, o viata cu lipsuri, dar fara griji prea mari pentru ziua de maine, pentru ca nimeni nu se gandea ca s-ar putea schimba ceva in acel coltisor uitat de lume.

Pana cand incepe razboiul si Marina Regala stabileste in sat, pe lacul Ewe o baza militara pentru convoaiele arctice si viata tuturor locuitorilor din mica comunitate se schimba pentru totdeauna.

In ciuda razboiului dragostea e prezenta in inimile locuitorilor, chiar Daca diferentele sociale sunt foarte puternice si atunci cand Flora, fiica ingrijitorului domeniului de vanatoare si Alec, fiul mosierului, un om violent si neinduplecat, de a carui ordine asculta toti cei din regiune, se indragostesc, tensiunile dintre cele doua familii cresc si atat razboiul cat si apele inghetate ale lacului Ewe ameninta sa-i desparta.

„Chiar daca e atat de dureros, suferinta este ceva prin care trebuie sa trecem mai devreme sau mai tarziu. Nu exista nicio modalitate sa o ocolesti sau sa o eviti. E ceva ce am invatat cu totii in razboi. Treci prin ea. Dar daca ai un prieten sau doi care sa te sprijine, asta te ajuta sa induri totul.”

Iar cateva decenii mai tarziu, Lexie Gordon, fiica Florei, se intoarce acasa, dupa ce a incercat sa-si croiasca o alta viata la Londra, departe de mama ei si de trecut, si incearca sa afle ce s-a intamplat intre parintii ei astfel incat sa-i inteleaga si sa-i ierte.

Atunci cand se intoarce acasa alaturi de fiica ei Daisy, care abia acum incepe sa descopere lumea, in mica cabana in care si-a petrecut copilaria, i se pare ca satenii sunt ostili si ca nu vor sa o ajute sa desluseasca Povestea Parintilor ei, dar cu timpul isi da seama ca nu e ostilitate, e grija si pe masura ce reconstituie din bucatele, ca pe un puzzle, povestea parintilor ei, isi da seama de sacrificiile devastatoare pe care ei au fost nevoiti sa le faca pe timpul razboiului si invata sa ierte trecutul.

Daca a reusit Flora sa fie fericita alaturi de Alec si cum s-a terminat povestea lor de dragoste, veti afla doar citind aceasta carte, care o sa va induioseze si o sa va dea de gandit.

Voi ati citit vreo carte scrisa de Fiona Valpy? Cu ce carte ati inceput anul 2024?