Se spune ca iubirea iti da aripi si in cazul meu asta a fost adevarat atat la propriu cat si la figurat pentru ca m-a facut sa ma urc pentru prima data intr-un avion frumos colorat si nu oricum ci roz-mov, culorile mele preferate, ceea ce mi-a ridicat considerabil moralul.

Totul a inceput intr-o zi frumoasa de decembrie cu o fraza banala:

-Vreau sa vii la mine de sarbatori(in UK) si cu doua bilete low-cost(veti intelege imediat de ce erau doua).

Si eu am zis DA, fara sa clipesc si fara sa ma gandesc vreo clipa ce inseamna asta pentru mine care nu iesisem niciodata din tara, cu atat mai putin cu un avion, dar Atunci nu-mi doream altceva decat sa ajung mai repede la el, nu-mi pasa cu ce.

A venit si ziua cea mare, eu eram emotionata, Aveam rezervarea, aveam valiza(pe care mi-o cumparasem in ultimul moment si o cantarisem si masurasem de zece ori ca nu cumva sa depaseasca masurile standard si greutatea) deoarece pana atunci nu avusesem nevoie de valiza, aveam un rucsac mic in care mi-am pus doar banii, biletele si pasaportul, nimic altceva pentru ca intelesesem ca nu ai voie cu ruj, parfum, apa.

Ajunsa la aeroport am aflat ca pot sa stau fara grija pana cand va fi vremea de imbarcare, pentru ca aveam asistenta asigurata(pe baza handicapului) si o sa vina cineva sa ma preia cand va fi cazul. Asta a fost mana cereasca pentru mine fiindca oricum nu as fi stiut ce sa fac si incotro sa o apuc, asa multe emotii aveam.

La imbarcare m-au ajutat sa urc si m-am asezat pe cele doua locuri ale mele(se mai numesc si locuri prioritare si sunt in fata). El luase doua ca sa fie sigur ca stau comod.

Totul bine si frumos, eram atat de aproape de nori incat simteam ca pot sa-i ating, sa-i gust ca pe o vata de zahar, dar euforia nu a durat mult fiindca s-a anuntat ca avionul va decola cu o ora intarziere din cauza unor probleme grave de sanatate ale unui pasager. Si de atunci a inceput „distractia”, pentru ca eu nu-mi luasem nici macar o carte de citit, nu aveam la mine nimic de rontait, nici apa de baut si il invidiam pe un bebelus de vizavi care bea lapte din biberon asa ca atunci cand a venit stewardesa cu acele sandvisuri bine cunoscute am cumparat unul chiar daca era exorbitant de scump si nici gust nu avea, dar nu-mi mai pasa, as fi mancat orice. Ba chiar am facut o extravaganta si mi-am luat si o cutie de Cola, mai mult prin semne pentru ca imi pierdusem vocea de la schimbarea de altitudine(si mi-am recapatat-o abia peste doua saptamani).

Intr-un final am zburat spre UK, cu o ora jumatate intarziere si atunci cand am ajuns la destinatie am mai stat o ora in aer pentru ca nu aveam unde sa aterizam. De acum imi inchipuiam ca printul meu pe cal alb isi luase si el zborul.

Dar totul a fost recompensat de faptul ca EL era acolo cand am ajuns, de onoarea pe care am avut-o sa fiu ajutata sa cobor din avion chiar de capitanul navei si de masinuta aia care m-a plimbat prin aeroport si mi-a carat bagajele(in timp ce altii si le carau singuri).

Daca as fi stiut atunci ce pot sa iau cu mine in avion si ce nu, despre recipientele speciale de calatorie(acele travelkit-uri) despre trolerele pliabile si dopuri de urechi sau perne gonflabile, viata mea de calator amator ar fi fost mult mai usoara.

De atunci am mai zburat cu low-costul de multe ori si de fiecare data am avut parte de o experienta frumoasa. Dar aleg mereu aceeasi companie, imi iau biletele din timp, cer asistenta acolo unde se poate(pentru ca de exemplu in Italia nu am beneficiat de ea).

Anul viitor vreau sa vizitez din nou Italia si Israel asa ca am descarcat Ghidul zborurilor low-cost, absolut gratuit de pe blogul Travelkit.ro. De data asta, la 12 ani distanta de la primul meu zbor cu avionul si 3 zboruri la activ mi-am facut bine lectiile: stiu de unde sa-mi cumpar bagaje de mana Wizz Air ca sa nu am probleme la imbarcare, ba chiar mai mult, m-am hotarat sa-i iau si lui Dragos unul dintre acele trolere copii, multifunctionale, pe care il poate folosi atat la scoala, cat si in vacante(ca sa-l ia cu el pe Rudolf, renul cu picioare lungi) fiindca acum vom calatorii in 3, pentru ca lumea vazuta de sus e mult mai frumoasa alaturi de cei dragi. Si de data asta nu o sa uit acasa nici cosmeticele, pastrate corespunzator intr-un travel kit.

In concluzie: Daca ar fi sa spun ceva ce urasc la zborurile low-cost ar fi intarzierile, sandvisurile in forma de triunghi si fara gust(as prefera sa inlocuiasca painea aia cu baghete) si faptul ca daca vrei sa schimbi biletul platesti o suma exorbitanta. E drept ca nu stiu cum e la companiile aeriene scumpe, dar am sunat un prieten si mi-a spus ca e cu bautura si femei.   Daca m-a mintit, va mint si eu pe voi.

Voi ce fel de experiente ati avut cu companiile low-cost?

Articol scris pentru SuperBlog 2019