Am plans mult citind cartea Un nou inceput, am plans pentru Leni si pentru ca mi-am dat seama cat de dependenti suntem de cei pe care ii iubim si cum au ei puterea de a ne transforma viata in Rai sau Iad.

Si in acelasi timp am adorat aceasta carte pentru fiecare lectie de viata, pentru taria personajelor si pentru puterea dragostei, care razbate din fiecare pagina.

Leni traia fiecare zi fara sa stie ce o asteapta, fara sa stie ce va hotari Tatal ei pentru ea si mama ei Cora, pentru ca de cand se intorsese din Vietnam unde a fost prizonier de razboi, tatal ei era de nerecunoscut, ura aproape pe toata lumea, era izolat, nu-l multumea nimic si era mai mereu bantuit de cosmaruri ingrozitoare asa ca se mutau din loc in loc in speranta ca el va fi mai bine in alta parte. Dar nu se intampla niciodata asa si erau prinse ca intr-o cursa de soareci.

Iar acum, Ernt(tatal ei) avea un nou plan. Vor pleca in Alaska, la capatul lumii, in cautarea unui nou vis, fara alta certitudine decat ca acolo ii asteapta o bucata de teren si o casuta primita in dar de tatal ei de la un prieten din razboi, pe care il salvase.

Si ele nu aveau alta varianta decat sa plece cu el, pentru ca asta insemna iubirea.

Dar nimeni nu le pregatise pentru Alaska, pentru Kaneq, asezarea aflata in mijlocul pustietatii departe de civilizatie, pentru cabana mica si saracacioasa inconjurata de gunoaie si mai ales pentru lumina nesfarsita a zilei. Pe lumina se culcau si tot pe lumina se trezeau.

Dar nimic din toate astea nu au mai contat atunci cand Leni a putut sa mearga din nou la scoala si la cunoscut pe Matthew, de care s-a simtit foarte apropiata din primul moment.

Si lucrurile pareau sa ia o turnura normala: aveau vecini buni, tatal ei isi gasise un grup de prieteni cu care statea, Leni mergea la scoala si facea treaba in gospodarie alaturi de mama ei, a invatat sa traga cu pusca, iar in timpul liber fotografia peisajele uimitoare din Alaska.

Insa lucrurile nu aveau sa dureze si atunci cand zilele au Inceput sa se scurteze cu repeziciune si oamenii se pregateau grabiti de venirea iernii, viata lor avea sa se schimbe pentru totdeauna.

A inceput cosmarul.

„Iarna abia incepuse.Gerul si intunericul, aveau sa persiste mult, mult timp, iar ele erau singure acolo, prinse ca intr-o capcana in aceea cabana alaturi de tatal ei”.

„Leni isi iubise parintii. Stiuse, fara sa i se spuna, ca tenebrele din fiinta tatalui ei erau rele si ca lucrurile pe care le facea erau gresite, dar crezuse si explicatiile mamei sale: ca tata era bolnav si ca regreta, ca daca ele il iubeau destul de mult, el se va face bine si totul va fi la fel ca inainte”.

Vor reusi Leni si mama ei sa scape? Cat de departe va impinge tatal ei lucrurile, in „nebunia” lui?

Veti afla raspunsurile citind cartea si pot sa va asigur ca finalul e unul neasteptat. Kristin Hannah m-a cucerit cu stilul ei si vreau neaparat sa citesc si celelalte romane scrise de ea.

Voi ati citit ceva de aceasta autoare? Aveti alte carti care v-au placut si pe care vreti sa mi le recomandati?

P.S. Nu uitati sa profitati de Happy Days-36 de ore de reduceri pe bune, doar pe Libris.ro.