TE IUBESC.
AM MANCAT FOIS GRAS, SUPA SI UN PIC DE TORT, DUMNEZEU STIE CA NU MINT. M-AM GANDIT LA TINE. PE MAINE MICUTO! TE SARUT, MARYSE, DRAGA MEA.
GEORGES
Saptamana trecuta v-am recomandat o carte care pe mine m-a facut sa rad cu lacrimi si sa inteleg un pic mai bine lumea in care traim. Este vorbe despre romanul Dragoste cu nabadai, scris de celebrul caricaturist Wolinski, care a murit in atentatul din 2015 la Paris.
Astazi, vreau sa va recomand o alta carte la fel de impresionanta, dar nu la fel de plina de umor, dimpotriva, scrisa de Maryse Wolinski, cea care ia fost alaturi timp de 47 de ani si careia nu a incetat nici o clipa sa-i scrie biletele de dragoste, in care sa-i spuna in cuvinte simple cat de mult o iubeste.
Romanul Draga, ma duc la Charlie, aparut in anul 2016 la Editura All, este un tribut adus de Maryse, sotia lui Georges Wolinski, celui care a fost si sigur va ramane dragostea vietii ei.
Dar in data de 7 ianuarie 2015 toata dragostea din lume nu a fost suficienta ca sa-l apere de gloantele trase cu furie si cu ura de catre fratii Kouachi, adepti ai gruparii teroriste Al-Qaida.
In acea zi fatidica Georges( asa cum ii spunea Maryse sotului ei pe care il iubea mai presus de orice, care era intreaga ei lume) a plecat de acasa spunandu-i: Draga, ma duc la Charlie, fara sa stie ca e un drum fara intoarcere.
Acel atentat a fost o lovitura pentru Franta, pentru cei care credeau in deviza națională a Franței: Libertate, egalitate, fraternitate (în franceză Liberté, égalité, fraternité), dar si pentru celelalte tari europene care traiau cu impresia ca sunt pregatite pentru un atac terorist.
Dar „charlistii supravietuitori, chiar daca au fost zdrobiti din punct de vedere fizic si psihologic, s-au reapucat de treaba. Pentru ca, umorul, satira, chiar si blasfemia trebuiau sa triumfe asupra barbariei. „
Insa nu asta e esenta acestui roman, terorismul, chiar daca la prima vedere asa pare, ci dragostea, care triumfa chiar si dincolo de moarte.
Daca Maryse si-a revenit vreodata dupa doliu ve-ti afla singure citind aceasta carte, dar ce inseamna de fapt sa-ti traiesti doliul dupa persoana iubita?
„Sa treci de la sideratie la autoclaustrare, de la agitatie extrema la pasivitate, pana la sentimentul de abandon total, fizic si mental, de la negarea realitatii la furie…”
Voi ati citit cartea sau va tenteaza sa o cititi?
