În cadrul acestui articol, vom realiza o clasificare a sufixelor din două perspective diferite. Vom vedea tipuri de sufix din perspectivă semantică și tipuri de sufix din perspectivă morfologică). Le vom trata pe rând și vom oferi exemple pentru fiecare categorie. Acest articol te-ar putea interesa dacă ești în clasa a VII-a sau a VIII-a, întrucât vei avea nevoie de aceste noțiuni la școală (și la examen, inclusiv); menționez că această clasificare ar putea depăși lecția standard din manualele de limba română, fapt pentru care s-ar putea să nu fi auzit de anumite categorii. Totodată, acest articol îți poate fi de folos și dacă te pregătești pentru admitere la poliție sau la drept!

Hai să vorbim despre tipuri de sufix! Dar ce este sufixul? Îl putem numi simplu: un afix (un grup de sunete / litere) care se adaugă la finalul rădăcinii pentru a obține cuvinte noi! Desigur că sensul cuvântului inițial se modifică, fapt pentru care putem realiza clasificări ale acestora.

Tipuri de sufix:

A. Din punct de vedere semantic:

1. sufixe diminutivale (care micșorează obiectele; adesea pot exprima și un anumit atașament emoțional față de obiectul respectiv / uneori poate fi utilizat și cu sens peiorativ, fiind responsabil cu ironia): băiețel, cărticică, căsuță, profesoraș, drăguț etc.
2. sufixe augmentative (care măresc obiectele): băiețandru, cărțoi, băltoacă etc.
3. sufixe de agent (indică persoana responsabilă cu o anumită acțiune – lat. ago, agere „a face” – agent = cel ce face acțiunea): poștaș, geamgiu, miner, cititor etc.
4. sufixe instrumentale / ale instrumentului (indică obiectul responsabil pentru realizarea / facilitarea unei acțiuni): corector, ștergător, prășitoare etc.
5. sufixe colective (indică un grup de obiecte de același fel –  atât la singular, cât și la plural): pietriș, aluniș, tineret, bănet, preoțime etc.
6. sufixe moționale (care ajută la formarea femininului de la masculin sau masculinului de la feminin): bunic – bunică, tigru – tigroaică, broască – broscoi, gâscă –  gâscan etc.
7. sufixe ale noțiunii abstracte (se obțin termenii care denumesc conceptele abstracte – substantive care denumesc lucruri impalpabile): prieten – prietenie, a greși – greșeală, inteligent – inteligență etc
8. sufixe locative (indică locul în care se desfășoară anumite activități): brutărie, ceasornicărie, decanat, secretariat etc.
9. sufixe ale modalității (arată modul / stilul în care se desfășoară anumite acțiuni): prietenește, târâș, grăpiș, finalmente, cruciș etc.
10. sufixe ale originii (ajută la formarea demonimelor: substantive care indică locuitorii din diverse: localități, regiuni, țări, continente): orădean, sirian, clujean, albanez, asiatic etc.
11. sufixe ale însușirilor (ajută la obținerea unor termeni care descriu anumite trăsături): prietenesc, auriu, argintiu, arabil, cenușiu, vișiniu etc.

B. Din punct de vedere morfologic:

1. sufixe substantivale (prin utilizarea lor, vom obține substantive): încercare, portar, poștaș, geamgiu etc.
2. sufixe verbale (prin utilizarea lor, vom obține verbe): a pietrifica, a pocni, a cântări, a înflori, a economisi, a aerisi etc.
3. sufixe adjectivale (derivarea cu sufix adjectival va avea ca rezultat obținerea unui adjectiv): argintiu, păros, familial, portocaliu etc.
4. sufixe adverbiale (se vor obține adverbe): actualmente, finalmente, totalmente, pieptiș, fățiș etc.

O mică observație: cu toate că nu puține sunt situațiile în care un cuvânt derivat va avea o valoare morfologică diferită de cuvântul de bază de la care s-a pornit (i.e. „inteligență”(substantiv) – de la inteligent (adjectiv), „auriu” (adjectiv) – de la aur (substantiv) etc., etc.), nu trebuie să facem confuzia cu conversiunea. În cazul conversiunii, nu vom avea un cuvânt nou, ci același element într-un context gramatical diferit. (putem adăuga, desigur, elemente ce țin de flexiunea gramaticală a termenului, dar acest fapt nu constituie o inovație lexicală). În ceea ce priește derivarea, cuvântul obținut prin prefixare și / sau sufixare va avea o formă nouă care, desigur, poate fi și din altă clasă morfologică.

Să vedem câteva exemple:

a citi (conversiune)

Cartea citită a fost utilă. (adjectiv provenit din verb la participiu): *t – marcă a participiului, *ă – marcă a femininului

Cititul este o activitate fascinantă. (substantiv provenit din verb la supin): *t – marcă a supinului, *l – articol hotărât

a citi (derivare)

Ele este un cititor înnăscut. (derivare cu sufixul „-tor”)

Citirea articolului nu a fost atât de dificilă. (derivare cu sufixul „-re)

Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi! 

Încearcă și cursurile noastre! 

Alte sugestii pentru tine:

Testul de antrenament nr.12: Evaluarea Naționala 06.05.2023

Simulare 2023 Vox Valachorum (4 februarie 2023)

Testul de antrenament nr.11: Evaluarea Naționala 27.04.2023

Testul de antrenament nr.14: Evaluarea Naționala 1.06.2023