“The real voyage of discovery consists not in seeking new landscapes, but in having new eyes.” 
― Marcel Proust

Vizitam tari, continente, mari, oceane. Descoperim peisaje, oameni, locuri, traditii, culturi noi. Dar in cele din urma toate sunt, cumva, parte din acelasi tablou. Variatiuni mai mult sau mai putin schimbate ale unei scheme deja cunoscute (sau intuite).

Cu cat calatoresti mai mult, cu atat devii mai bun, cu atat locurile straine sunt mai abordabile. Iar acestea incep sa devina mai (aproape de) “acasa”.

Si daca vrei sa iesi din obisnuit, ce faci?
Unde gasesti cu adevarat ne-obisnuitul? Unde sa descoperi un loc care sa iti ofere o experienta pe care sa nu o mai poti mapa pe coordonate oarecum familiare?

Am vazut astazi fotografii noi publicate de NASA cu pamantul vazut din spatiu.
O priveliste care te lasa uimit. Imagini superbe, greu descriptibile in cuvinte. O calatorie in spatiu (sa ne imaginam ca ne-am putea-o permite), asta da experienta alt-fel! Asadar spatiul, ultima frontiera.

Nou si ne-obisnuit ar fi… tot. De la ce vezi, auzi, simti, te misti, etc. pana la cum bei apa.
Si atunci calatoria este totala, pentru ca se adreseaza chiar modului in care percepi lumea si in care traiesti.
Cu toate acestea, cat timp noul ramane nou? Cate zile (si nopti) de senzatii si privelisti extra-terestre sa fie suficiente pentru a te satura pe deplin de experienta?
Si daca ramanerea in extra-terestru depaseste limita de “suficient”? Atunci poate incepe o alta excursie, intr-un alt necunoscut, poate si mai extra-terestru – cel inspre interiorul nostru.
Poate un loc mai exotic si mai netopografiat decat oricare altele.

Contextul este prielnic – in (semi) singuratate, rupt de orice apropiere de locuri, preocupari si fiinte obisnuite, intr-un loc pe care nu il poti controla, avand in permanenta privelistea micimii.

Iar spre deosebire de excursiile obisnuite, in care TU alegi o destinatie si TU esti subiectul, in excursia spre sine, tu esti cel atras spre o destinatie nu doar necunoscuta ci si neinteleasa. Nu o faci TU sa se intample ci mai degraba ti se intampla tie, tu esti “calatorit” pasiv spre interioru-ti.
Ce peisaje gasesti pe drum? Care fete ale aceluiasi om? Ce intelegeri? Cate frici? Ce revelatii?
Si dupa ce le descoperi, ce faci cu ele?

Later edit: se pare ca, desi la viteza redusa, avem internet si in spatiu, pe ISS. Asadar avem acces la terabiti intregi de postari pe facebook si video-uri cu pisici, leac ultra eficient in cazul in care calatoria spre sine este (sau ar deveni) prea nedigerabila.

The post Spatiul, ultima frontiera – o calatorie pe taramul unicornilor appeared first on Trivo.ro.