Despre Quiet Quitting s-a zis ca e printre buzz word-urile anului 2022. Si la fel ca mai multe concepte aparute in aceasta perioada post-pandemica, a impartit lumea in doua. Pentru unii quiet quitting inseamna sfarsitul unei ere a hiper productivitatii, iar pentru altii e inceputul unei ere a normalitatii. Primii spun ca ne lenevim, ceilalti spun ca de fapt ne venim in fire si ca e normal sa nu mai muncim over-time si sa face doar sarcinile din fisa postului. Ce sa zic? Eu sunt undeva intre. Iar la intrebarea „e quiet quitting-ul bun?” raspunsul e bineinteles … depinde.

Conceptul nu e tocmai nou. Ma rog, a fost botezat de curand asa. Dar cred ca sunt multi dintre noi care am facut sau facem asta in anumite momente din cariera noastra. Dar cel mai adesea am intalnit acest gen de comportament in randul studentilor cu care am lucrat. Exista mereu o categorie care vad quiet quitting ca pe o filosofie de viata. Si aici datele problemei sunt putin altfel decat in cazul unui job.

E normal pentru un student sa faca doar minimul necesar? E o intrebare la care raspunsul poate fi tot … depinde. Depinde de ceea ce doreste sa obtina. In fond si la urma urmei e normal ca nu toti studentii sa performeze la fel. Si e normal ca nu toti sa isi doreasca sa fie in top cand vine vorba de rezultate. Insa atunci cand quiet quitting devine un trend intre studenti, cred ca facultatile trebuie sa isi puna o problema. 

Pot fi multe cauze pentru care studentii sa nu fie tocmai implicati. Exista bineinteles intotdeauna motivul ca materiile nu sunt mereu atractive. Si bineinteles ca exista si profesori care nu stiu cum sa le faca sa fie. Mi s-a intamplat si mie si cred ca si altora. Conteaza si ce predai dar stiti cum se spune … fa rai din ce ai. Mai sunt si alti factori care duc la lipsa de implicare, unii de ordin personal, ai studentilor, dar si unii externi care pot sa ii faca pe studenti sa se concentreze mai mult in alte directii. Joburile in primul rand. Dar si altele. 

Va spuneam intr-un articol anterior ca i-am sfatuit pe studenti sa faca prezentari mai autentice. Le-am spus ca totusi nu ai cum sa fii autentic fara sa faci mai intai un pic de efort, un pic de research. Dupa 3 saptamani si aproximativ 50 de prezentari, pot sa le numar pe degetele de la o mana pe cele cu adevarat autentice. Tot facute „ca pentru scoala” sunt. Si nici nu ma surprinde prea tare acest aspect, nu aveam asteptari prea mari. Dar daca ajung la un procent de 10% sunt multumit. E totusi un inceput. 

Pe de alta parte daca doar 10% dintre studenti sunt dispusi sa faca efort suplimentar iar 90% se rezuma la a face minimul necesar, asta poate fi cu adevarat o problema. Consecinta este ca tot mai multi studenti vor ramane cu ideea ca au facut facultatea degeaba, ca nu au invatat nimic. Nu apar facultatile, asa cum spuneam mai sus, sunt multe probleme si la acest nivel. Insa mi-e teama ca vom ajunge cu adevarat niste datatori de diplome. 

Si totusi ce e de facut? Traim vremuri interesante si asta ar trebui sa ne motiveze. Probabil niste filtre mai dure la intrare ar reduce numarul celor care sunt neimplicati din start. Apoi un pic mai multa rigurozitate in evaluare cred ca ar ajuta. Dar mai presus de toate, cred ca un pic mai multa aplecare a materiilor si profesorilor catre modul in care acestea pot fi transpuse in realitatea de zi cu zi. Sunt multe de zis aici, sunt facultati unde acest lucru pare sa fie imposibil, gradul de abstractizare fiind foarte mare. Poate acolo sunt alte solutii. Dar cred ca suntem suficient de maturi si experimentati incat sa le gasim.

Tot ce trebuie sa facem de fapt este sa incercam sa intelegem studentii mai bine. Iar aici am impresia ca uneori ramanem si noi profesorii cu restanta. 

Despre quiet quitting pentru cei nefamiliarizati cu subiectul.

Thumb Photo by Benjamin Sow on Unsplash

The post Quiet quitting in universitati. appeared first on Marketing in cuvinte si imagini.