Primele gânduri antreprenoriale, deși eram departe de a ști cuvântul ”antreprenor” (care oricum mi se pare odios), cred că au fost în școala primară: voiam să fac (sau, mai degrabă, îmi imaginam) un hard disk cu stocare la nivel atomic, probabil și pentru că hard disk-ul de la primul meu 486 DX2 avea 40MB spațiul de stocare. Înțelegând inginerește că inițiativa mea, deși laudabilă, nu e tocmai fezabilă din punct de vedere economico-științifico-tehnic, tatăl meu m-a încurjat subtil învățându-mă trigonometrie (”există o legătură dintre lungimi și unghiuri”), FORTRAN (al carui avantaj, pentru mine, era că suporta calcul cu până la 20 de zecimale exacte, spre deosebire de calculatorul de mână al tătălui meu, care avea doar 9 zecimale exacte), niște noțiuni de analiză (”derivata e o viteza a schimbării”, ”integrala e aria acumulată sub o curbă”) și mai târziu, Visual Basic (obiecte, evenimente, atribute, subrutine). În mod nesurprinzător, conceptul meu nu a prins aripi, dincolo de entuziasmul care m-a făcut să învăț o gramadă de lucruri lucruri din categoria ”pai nu trebuie să înveți asta, e pentru când ști mai mare”. Sigur, entuziasmul de la 10-11 ani m-a făcut să îmi aleg un Goliath de mărimea căruia nu aveam, în mod rezonabil, cum să fiu conștient. Drept dovada, de abia la finele anului trecut, Microsoft Research a anunțat primele rezultate în stocarea la nivel apropiat-de-cel-atomic folosind femto-laser (detalii despre tehnologia optica 5D aici). În mod interesant, curiozitatea responsabilă de a-mi ancora concepte străine în minte nu a fost niciodată alimentată de vreo asigurare din partea tatălui meu; desigur, se bucura de fiecare dată când îl întrebam lucruri și aveam ocazia să mi le explice (la fel cum se bucură orice programator când aplicația făcută și de el are rezultate bune într-un test de performanță), dar niciodată nu mi-a zis că o să am succes cu ideea mea. Din contra, mi se parea la vremea respectivă, că e ciudat de neinteresat de descoperirea mea revoluționară. Eu, la rândul meu, nu aveam cum să am înțelepciunea să înțeleg că pentru a-mi ține curiozitatea vie, tatăl meu mi-a răsplătit doar curiozitate și spiritul explorator, prin atenția și prin entuziasmul cu care îmi explica cum se măsoară unghiurile în ungherele cuantic de mici, galatic de mari sau inginerește de arbitrare ale universului. Niciodată nu mi-a spus că voi fi bogat din cauza asta. Niciodată nu mi-a spus că ideea mea va avea succes. Niciodată nu m-a amăgit cu promisiunea răsplatei de la capătul drumului. Dar m-a învățat cum să mă bucur de plăcerea și de mândria de a încercă să pui fiecare pas, fiecare cărămidă – mai bine calculat decât la cele anterioare.

Ăsta e motivul pentru care și eu vin la Innovation Labs. Să ofer și eu la rândul meu, într-adevăr într-o doză infinitezimală, ce mi s-a oferit: șansă de a nu mă îndrăgosti niciodată mental de o destinație mai mult decât iubesc încrederea și curajul de a putea să navighez între ele.

Nici voi, ca participanți la Innovation Labs, nu trebuie să vă îndrăgostiți prea mult de idee, oricare ar fi ea. Trebuie să vă îndrăgostiți de a o caută, de a o descoperi, de a o voala, de a studia, de a o seduce și de a o face seducătoare.

În cartea lui Marius Leordeanu am citit că toți (sau mă rog, aproape toți) atomii din corpul nostru se înnoiesc odată la 7 ani. Și totuși, noi continuăm să ne spunem nouă aceeași persoană, pentru că avem același corp. Gândiți-vă așa, pentru analogie: ceea ce vedem la un business e corpul, angajații și colaboratorii sunt celulele, hemoglobina și alte proteine sunt uneltele (”tool-urile”), iar know-how-ul este ADN-ul (master data) și ARN-ul (in transit replicas). Voi, echipa, în calitate de participanți, va trebuie să vă asumați pe rând toate aceste rolurile (corpul, celulele, uneltele, knowledge-ul), dar trebuie să știți că voi trebuie să fiți mai mult decât oricare dintre ele: voi sunteți, mai presus de toate, arhitectul care scrie/compileaza/editeaza/ruleaza/testeaza/învață-din/iterează-pe acel master data ADN.

Unui arhitect bun nu trebuie să-i fie frică să lase o idee neviabilă să moară pentru a permite altor idei viabile să aibă o șansă mai bună la viață. Un bun arhitect trebuie să învețe să fie nemilos cu propriile idei, când situația o cere.

Ca să aveți curaj să fiți niște arhitecți buni pentru multitudinea de idei pe care fiecare dintre voi le va avea la Innovation Labs, vă voi împărtăși, așa cum se obișnuiește, câteva dintre eșecurile mele.

Startups I already failed:

• TWIP, xTWIP – real time collaborative application (2008-2009)
• NxStock (Next Stock) – stock market predictions using neural networks (circa 2009) #în retrospectivă, chiar mi-a fost oarecum rușine să adaug asta pe listă, dar am considerat mai important să fiu sincer
• TimeOp – tracking of productivity and distraction (2010-2011)
• Multumesc.org – attendance analytics for deputies (i.e. parlamentari) (2014-2015)
• ScentSee – perfume recommender using machine learning (2014-2016)

Ca să nu vă demoralizați, vă prezint acum și trei fragmente din viziunea în care am ajuns să cred.

Startups I haven’t failed yet:

• Knosis.ai – curate and deliver high quality data sets and data streams for machine learning
• Envisage.ai – assemble existing machine learning algorithms into artificial intelligence for visual and linguistic (communicational) perception
• DeepVISS (non-profit) – develop and publish automatically-buildable standards for computer vision, including DeepVISS-TAG (useful for harvesting training data) and DeepVISS-OPS (useful for runtime interoperability of trained algorithms)

Dacă vă găsiți în pană de idei, vă recomand să aruncați un ochi pe IdeaMIXXER, pe care l-am pregătit în colaborare cu Innovation Labs.

Acestea fiind spuse, vă stau la dispoziție pentru expertiză tehnică în zona machine learning, machine vision, AAI*, IoT și integrare. Singura mea condiție e să începeți prin a-mi spune, pe românește, despre proiectul vostru ”cum este/va fi util cetății ceea ce construim noi aici?”. Sau, dacă preferați o variantă mai puțin arhaică, în engleză: ”How will what you build be used by others and useful to others?”