Mi-a plăcut foarte mult acest articol, publicat de Dr. Sonali Mookerjee (un cercetător cu doctorat în SUA și o experientă de peste 7 ani în cercetarea plantelor de cultură) pe Science ABC, așa că mi-am permis să fac o mică sinteză cu informații interesante din acesta pentru dumneavoastră:

Schimbările climatice sunt o realitate. Recentul summit privind schimbările climatice (COP27) a concluzionat că lumea se află într-o stare critică și că, dacă emisiile globale de gaze cu efect de seră nu sunt reduse cu cel puțin 43%, nu vom reuși să limităm încălzirea globală la 1,5°C, pragul la care putem menține condiții „locuibile” pe Pământ. O altă comunicare a ONU a avertizat că limita de 1,5°C poate să nu fie realizabilă dacă nu se iau măsuri drastice imediat. Datele indică faptul că Pământul este acum cu 1,1°C mai cald decât în anii 1800, iar temperaturile globale în deceniul 2011-2020 au fost cele mai ridicate înregistrate vreodată. Simțim deja consecințele acestei creșteri a temperaturii sub forma evenimentelor meteorologice extreme, cum ar fi secetele, ploile neobișnuit de abundente, furtunile catastrofale, inundațiile, incendiile, valurile de căldură extremă și creșterea nivelului mării.

Odată cu îngrijorările tot mai mari legate de schimbările climatice, apar întrebări legate de capacitatea culturilor noastre agricole de a supraviețui în astfel de condiții. Desi exista peste 50.000 de plante comestibile, FAO a estimat că doar trei culturi – orez, porumb și grâu – furnizează 60% din caloriile comestibile. Un studiu realizat de NASA a prezis că randamentul culturilor de porumb va scădea cu 24% până în 2030 din cauza creșterii temperaturilor. Pe de o parte, schimbările climatice sunt susceptibile să reducă randamentele principalelor noastre culturi alimentare, în timp ce, pe de altă parte, se estimează că populația mondială va crește cu 2 miliarde în următorii 30 de ani. Este deci nevoie urgentă de diversificare a surselor noastre de alimente și identificare a culturilor care vor fi adaptabile la condițiile meteorologice extreme aduse de schimbările climatice, în timp ce furnizează simultan nutrienții esențiali.

Aici intervine meiul.

Meiul este cultivat în mod obișnuit în Asia și Africa, în conditii de creștere suboptimale, cu inputuri minime (îngrășăminte, apă, pesticide). Este o plantă cunoscută pentru capacitatea de a se adapta la condiții de mediu dure, ceea ce o face un candidat ideal pentru a diversifica oferta globală de alimente. Meiul este o pseudocereală cu boabe mici care aparține familiei de plante Poaceae, cultivată în principal pe terenuri marginale din Asia și Africa și hrăneste deja o treime din populația lumii.

Meiul este o sursă bună de carbohidrați (60-70%), fibre (10-12%), proteine ​​(6-9%) și minerale (2-45%). Are, de asemenea, conținut mai ridicat de calciu și polifenoli în comparație cu principalele culturi cerealiere. În plus, nu contine gluten și are un index glicemic scăzut. Principalele culturi de cereale (orez, grâu și porumb) au fost domesticite acum mii de ani și au trecut de atunci prin sute de cicluri de încrucișare și adaptare pentru a crește în sisteme ideale de cultivare care sunt adesea completate cu nutrienți și apă. Ca urmare, și-au pierdut capacitatea naturală de a tolera stresul abiotic/

Meiul are mecanisme diverse de adaptare care îi permite să supraviețuiască în condiții de mediu dificile, cum ar fi temperaturile extrem de ridicate, seceta și condițiile proaste ale solului. Planta, are rădăcini adânci și un ciclu de viață scurt, ceea ce îi permite să crească și să producă boabe atunci când condițiile sunt potrivite.

Este nevoie de 12-14 săptămâni pentru a recolta meiul de la momentul semănării. În contrast, recoltarea orezului sau a grâului poate dura 20-24 de săptămâni. Alte adaptări găsite în mei includ înălțimea mică, pereți celulari groși și suprafață mică a frunzelor. Cele mai multe soiru de mei au rate îmbunătățite de fotosinteză, o mai bună eficiență a utilizării apei și o mai bună eficiență a utilizării azotului, în comparație cu cerealele principale și nu au trecut, de-a lungul timpului, prin cicluri de încrucișare selectivă. Există o mare diversitate genetică între diferitele varietăți locale și un potențial enorm de a identifica și selecta cele mai potrivitevarietăți pentru a crește în condiții meteorologice imprevizibile și extreme.

Până acum, meiul au fost clasificat drept „cultură orfană”, ceea ce înseamnă că a existat investiție limitată în cercetarea pentru îmbunătățirea genetică a acestei culturi. Schimbările climatice vor avea un impact direct asupra securității alimentare; nu există discuții în acest sens. În timp ce este important să creștem randamentele principalelor culturi cerealiere, este, de asemenea, crucial să realizăm că aceste culturi nu sunt adaptate pentru a se dezvolta în condiții meteorologice extreme și imprevizibile. Prin urmare, trebuie să ne orientăm către diversificarea culturilor și introducerea speciilor care vor putea să se adapteze la condiții în schimbare, în timp ce vor oferi nutrienții esențiali, comparabil sau mai buni decât cerealele principale pe care ne-am bazat atât de mult.