Sunt gânduri aşternute în cadavre
Ce-nconştienţi în mână le plimbăm.
Sorbim cuminţi veninul din palavre
De toate ne fac complet să uităm.

Prin rândurile lor curge pădurea,
O simţi sau nu atunci când o atingi?
Ah, sunt atâtea vieţi curmate-aiurea,
Ca ea şi tu urmează să te stingi...

Mă simt cu inima atât de împăcată,
când ştiu că-ntr-un sertar
nu stă îngrămădită
toată suflarea de arţar
ci stă pitită-n buzunar.