Ascund primăvară în suflet

Mă cheamă, primăvară,
adu-mă-n braţul tău,
alungă negre gânduri
şi albe tu presară,
ce se înalţă-n triluri pe sunet de vioară!

Tu fată de la ţară, eşti gând hoinar,
nimic n-a mai rămas,
cu gust amar, mă-nfrâng s-aştept un ceas,
s-adapi o căprioară, cu al tău glas,
ascuns în ochi de seară.

Sub al tău pas de copil inocent, râde soarele incandescent,
renasc florile, înfloresc gândurile,
asurzesc culorile, murmură adâncurile...