E noapte şi n-am somn,
afar' mă cheamă ramuri,
mă uit pe geam cu dor
şi parcă văz în hamuri
cum Moş Crăciun goneşte
cei nouă reni. Priveşte!
Îl vezi, îi vezi, îi vezi?
Ţi-am zis dar nu mă crezi
că-n fiecare an, atunci când somnu-i dulce,
alunecă pe horn, cadouri ne aduce,
bătrânul cel iubit pe nume Moş Crăciun
care de când ne ştim cu noi mereu fu bun,
cadouri ne aduse şi în ciorapi le puse
pe toate, aranjate, la orişice pitic,
să nască bucurie fie şi dintr-un pic
căci pic cu pic s-adună în minte-ni fericirea,
auzi-o cum răsună când el-şi făcu sosirea.

O, bunul meu prieten, ş-acum chiar dacă-s mare,
te aştep în an de an, să-ţi faci mereu cărare
pe drumuri troienite sau prin văzduh de vată,
în ochii-mi mari şi umezi să văz cum mi s-arată
gonind cei nouă reni, renii de ciocolată.