Și când voi deschide fereastra, spre zori,

să văd fulgi de zăpadă

contrast să dezmintă tot

din ramul gol,

frunzele ce-au căzut în tărână

spre a deveni noapte neagră humă,

din norii cenuși plăpumi făcând

iar din gânduri muguri

ce înfloresc frumos.

Și să plutesc pe-a frunții ecou

cu sărutarea ta caldă

să strig că-n ceasul cel târziu

cules-am din zbaterea inimii

așa, cu brațele întinse către zare

 mister neângenuncheat  al iubirii

ce arde dezchizând fereastra

sub văzul meu

în auri lanuri de grâu

de când, codană te voi întâlni.

UniVersdeVersCartedeIubireღAD