Acum câteva zile, la 26 august, gânditorul ortodox rus Aleksandr Dughin a avut o intervenţie video pe saitul conservator de la Moscova „Katehon” în cadrul extraordinarei sale emisiuni de doar câteva minute „Directiva lui Dughin”, care purta titlul „Declaraţia Drepturilor Omului”, cea din 1789, care a şi marcat în mod simbolic startul unei ere noi, glorificate, de altfel, atât de către comunişti, cât şi de liberali. De această dată neobositul militant tradiţionalist reuşeşte să formuleze în doar câteva fraze întreaga esenţă malefică a Modernităţii. Iar cheia spre înţelegerea evenimentului ce a fracturat, se pare, iremediabil cursul istoriei o găsim în pătrunderea sensurilor profunde şi ascunse ale Revoluţiei Franceze, în decriptarea codului ei, în demitizarea acestui eveniment sinistru, dar şi în demascarea continuatorilor de azi ai acelor secte oculte care au răsturnat ordinea creştină a Europei.

Am tradus în română acest material pe care îl găsesc strălucit, ca, de altfel, atâtea alte texte şi volume ale lui Dughin, pentru a-l pune la dispoziţia cititorului din Republica Moldova şi România. A venit timpul să renunţăm la ochelarii de cai şi să vedem lumea aşa cum e, nu cum ne-o zugrăvesc reţelele globaliste ce au penetrat atât de masiv în zona noastră.

Cezar Salagor,
Chişinău, 27.08.2016

Declaraţia Drepturilor Omului şi a Cetăţeanului

În data de 26 august în anul 1789 a fost adoptată Declaraţia drepturilor omului şi a cetăţeanului. Să discutăm, deci, despre drepturile omului şi despre adevărata faţă a acestei ideologii, care la prima vedere, pare a fi una frumoasă şi umanistă, în realitate, însă, este una periculoasă şi otrăvitoare.

Sensul Declaraţiei drepturilor omului a Revoluţiei Franceze consta în fundamentarea genocidului. De aceea dintru început drepturile omului sunt pătate de sânge. Ideea de bază consta în distrugerea orânduirii sociale tradiţionale care exista în Europa pe parcursul câtorva milenii.

Conducătorii tradiţionali ai Europei creştine erau preoţi şi războinici. În fruntea voievodatelor stăteau monarhi creştini. Iată că asupra lor au şi aplicat lovitura revoluţionarii francezi cu Declaraţia lor. Nu există Dumnezeu, afirmau ei, există zeiţa raţiunii, ştiinţa materialistă şi desfrâul animalic. Din acest motiv, preoții urmează a fi eliminaţi. Din moment ce Dumnezeu nu există, de ce ar fi nevoie de preoți?

În epoca în care Revoluţia a suprimat răscoala conservatoare din Vendée, adepţii drepturilor omului au masacrat zeci de mii de preoți catolici. Aşa-numitele trupe infernale ale republicanilor, care distrugeau tot ce li se nimerea în cale, manifestau o bestialitate aparte, atât faţă de preoţii din sate, cât şi faţă de întreaga populaţie din Vendée, inclusive faţă de bătrâni, femei şi copii. Această teroare sângeroasă şi sălbatică se făcea în numele drepturilor omului. Şi de vreme ce toată lumea este egală, prin urmare, preoțimea nu ar fi trebuit să existe.

O altă latură a doctrinei drepturilor omului lovea în nobilime. Fără nici un fel de aristocraţie – toţi sunt egali. Iar pentru ca să nu mai existe aristocraţie, ea trebuia măcelărită. Anume aşa funcţiona logica adepţilor fanatizaţi ai drepturilor omului. Exemplul Principesei de Lamballe care a fost tăiată în bucăţi de gloata abrutizată doar pentru că aceasta aparţinea societăţii înalte este destul de grăitor. Încă o faptă eroică în numele drepturilor omului. „Moarte aristocrației, cei mai buni să moară, faceţi-i bucăţi pe nobili – toată puterea lepădăturilor!” – iată lozinca susținătorilor drepturilor omului.

Şi în sfârşit regele rămânea întruchiparea ierarhiei Europei tradiţionale. Tocmai de aceea peste patru ani de la adoptarea Declaraţiei drepturilor omului, ca urmare a punerii ei în aplicare, regele francez Ludovic al XVI-lea a fost executat cu ajutorul ghilotinei. Susținătorii drepturilor omului i-au tăiat capul.

Teoria drepturilor omului s-a constituit în cadrul lojelor masonice în secolul al XVIII-lea drept un proiect al revoluţiei globale, care îşi propunea dezrădăcinarea creştinismului, distrugerea elitelor europene şi construirea unei societăţi civile fără hotarele şi statele tradiţionale. Masonii, în esenţă, constituiau o antireligie și antielită, zeiţa lor fiind materia. De aici şi viziunea materialistă asupra lumii, iar toată puterea trebuia să aparţină fraţilor, reuniţi în lojele şi atelierele masonice. Masonii propovăduiau în mod public, de ochii lumii, libertatea, egalitatea şi fraternitatea, o deplină deschidere şi transparenţă. În realitate, însă, ei reprezentau un ordin, cu ierarhia sa inversată, cu secretele sale, cu sistemul său de promovare a cadrelor, cu ritualurile sale, care purtau adesea un caracter pur diabolic. Partea cea mai interesantă constă în următoarele: masonilor, cu toată ideologia drepturilor omului, nu le păsa câtuşi de puţin de om. Scopul lor consta în distrugerea civilizaţiei creştine tradiţionale şi edificarea pe ruinele acesteia a unei societăţi tehnocrate şi totalitare, condusă din culise de către forţe oculte.

Este arhicunoscut faptul că toţi conducătorii Revoluţiei Franceze erau membri ai lojelor masonice. Anume din acest motiv totul se leagă de minune.

Dar ce avem în zilele noastre? De fapt, este la fel. Acolo unde au învins revoluţiile masonice din secolele XVIII-XX, cunoscute ca revoluţii burgheze, se află centrul organizaţiilor care se ocupă în mod prioritar de drepturile omului. Şi de această dată, la fel ca în perioada Revoluţiei Franceze, aceste organizaţii occidentale nu au nici o legătură cu omul. Scopul lor este să dărâme şi să anihileze rămăşiţele societăţilor tradiţionale, să lichideze elitele naţionale, să distrugă definitiv instituţiile religioase, să slăbească şi dacă va fi posibil să desfiinţeze statele şi să aducă elitele globaliste la o dominaţie globală. Iar dacă pentru respectarea drepturilor omului, în Libia sau în Irak, de pildă, este nevoie să fie provocat un război civil şi organizat genocidul populaţiei, apărătorii de azi ai drepturilor omului nu ezită nici o clipă. În numele „societăţii deschise” poţi să şi ucizi. Pe cine? Pe cei care vor fi declaraţi duşmani ai societăţii deschise şi care sunt bănuiţi de nerespectarea drepturilor omului. Căci anume astfel se intitulează„biblia neagră” a tuturor liberalilor de azi – „Societatea deschisă şi duşmanii săi”. Luaţi aminte: duşmanii societăţii civile devin apriori nişte paria, nişte marginali. Altfel nici că se poate dacă aceştia nu respectă drepturile omului şi atunci îi aşteaptă soarta lui Saddam Hussein, Muammar Gaddafi sau Slobodan Milošević.

Numai bine tuturor. Aţi urmărit „Directiva lui Dughin” despre drepturile omului.

Să joci după regulile demonice ale acestei secte satanice înseamnă să fii perdant din capul locului. Dacă vom accepta ideologia drepturilor omului sau a societăţii civile, adică ideologia liberalismului ca pe ceva ca de la sine înţeles, atunci pur şi simplu vom înghiţi otrava care ne va şi distruge definitiv.

Aleksandr Dughin, KATEHON.COM

FLUX.MD