traducere de Cezar Salagor

Liberalismul este un virus politic. Şi trebuie să identificăm un tratament eficient. Un medicament de acest fel poate fi considerată şi cartea „Împotriva liberalismului” apărută la editura „Амфора” din Moscova.

Autorul cărţii este filosoful francez, unul din fondatorii şi ideologii mişcării „noii drepte” europene Alain de Benoist, bine cunoscut în diferite state prin publicaţiile sale. Este cunoscut în rândul celor preocupaţi de tematica tradiţionalismului şi a luptei contra liberalismului.

Textele adunate în acest volum, nu vor fi o noutate pentru oamenii preocupaţi de politică. Noi am putut să resimţim acest lucru la nivel intuitiv şi chiar pe propria piele. Şi existenţa noastră va deveni un bun model de urmat în lupta de rezistenţă civică. În acest fapt rezidă şi valoarea cărţii – ea întăreşte argumentarea noastră şi înarmează luptătorii de pe frontul antiliberal cu noi fapte şi cu care trebuie să ne înarmăm asemenea cum ne-am înarma cu automate Kalaşnikov.

Liberalismul – duşmanul principal

Liberalismul este duşmanul principal… Aş dori să reamintesc că din punct de vedere strategic, duşmanul principal nu întotdeauna este cel pe care îl urâm cel mai mult. Acesta poate fi pur şi simplu un duşman, care este cel mai puternic.

Liberalismul reprezintă într-o mai mare măsură un sistem antropologic decât un sistem social-economic. Adică el propune o anumită viziune asupra omului. Ce fel de viziune? Liberalismul vine cu viziunea omului atomizat. Analizează lumea prin prisma individualismului… Putem spune că concepţia liberală despre om, concepţia liberală a omului, este „reprezentarea sa ca fiinţă non-socială” – scrie Alain de Benoist.

Vorbind despre metodologia de combatere a liberalismului, a celei de-a „Patra Teorii Politice”, autorul subliniază dominanta economică, financiară a ordinii lumii moderne: „Noi trăim în era economică. Liberalismul înfăţişează doctrina care într-o viaţă anumită, neutralizează voinţa politică. Oamenii nu mai sunt cetăţeni, ei sunt consumatori. Iar mediul unde se desfăşoară activitatea politică este substituit cu sfera de activitate a mijloacelor de informare în masă, unde domină divertismentul/distracţia”.

Zilnic vedem cum politicienii sunt nevoiţi să-şi crească raitng-ul media, „defilând” la buletinele de ştiri de prime-time şi la talk-show-urile de tot soiul. În caz contrar ei practic dispar din arena publică. Dar la TV cuvintele sunt distorsionate întratât, încât mereu sunt în favoarea politicii de clan. Anume succesul virtual şi de la televizor determină influenţa reală a politicienilor publici. Iar actorii non-publici ca de obicei, manipulează cu marionetele lor în spatele scenei.

”Politica, din punct de vedere al liberalismului, este percepută ca fiind potenţial-periculoasă, deoarece ea crează oportunitatea pentru înfăptuirea actului de putere, care este de natură iraţională, consideră filosoful – Din acest motiv ea este redusă la garantarea drepturilor şi dirijarea societăţii prin prisma expertizelor tehnice şi a managementului. Aceasta este fantasma „societăţii deschise”, o societate care se suprapune cu sine însăși, fără de nici o corelare simbolistică şi într-o dezordine specifică.

Într-o societate, care trăieşte conform principiilor economiei de piaţă şi care se bazează pe postulatul de autosuficienţă a societăţii civile, statul este condamnat la dispariţie, la fel ca și în ideea utopică a societăţii fără de clase a lui Marx. Logica societății de consum… este asociată unui proces de uniformizare atotcuprinzător”.

Operând cu un număr însemnat de material faptic, de Benoit combate postulatul liberalilor privind structura societății lor, bazată pe principiile liberei concurențe, care în realitate este exclusă prin participarea în acest joc a marilor monopoliști, pentru care democrația liberală este doar o formă instituționalizată a sclaviei moderne.

Liberalismul – martori ai sfârșitului istoriei

Ce idee însă este capabilă să înfrunte liberalismul? Cunoaștem că toate încercările din trecut au suferit o înfrângere cruntă. Mai mult decât atât, adesea liberalii înșiși se percep ca „martori ai sfârșitului” – „sfârșitul istoriei”. Dar ce ar putea să înlocuiască sclavia drapată a capitalismului?
Un răspuns ar fi socialismul. În capitolul ”A doua fațetă a socialismului”, Alain de Benoist analizează în detaliu acest fenomen, depășind cu mult cadrul marxismului și al experienței sovietice cu care a fost obișnuit omul rus.

În opinia sa, „istoria de astăzi arată clar că, dacă socialismul ca doctrină are un viitor – iar baza socială pentru aceasta este încă prezentă, întrucât lumea capitalistă este incapabilă să înlăture cele mai profunde contradicții, pe care le înglobează și care nu este în măsură să facă față unor provocării precum „nedreptatea socială”, sărăcia, exploatarea etc., atunci acest viitor rezidă în sfera socialismului național, care oferă o alternativă realistă și radicală la „logica cămătărească” a unui burghez triumfător, dar fiind condamnat din punct de vedere istoric”.

Alain de Benoist consideră că Rusia reprezintă cel mai important subiect al spațiului geopolitic european. În opinia sa, țara noastră a fost întotdeauna victimă a stereotipurilor: „De la marchizul de Custine la Karl Marx, de la Hegel la Engels, al cărui rasism anti-rus merită menționat în mod special, până la Adolf Hitler, criticii europeni ai Rusiei o numeau nu altfel decât ”o țară barbară” și „închisoarea popoarelor”.

Europa trebuie să părăsească decisiv lumea occidentală

În același timp, ei îndemnau la limitarea puterii ruse”. Însă, văzând clar steaua strălucitoare a Rusiei la orizontul omenirii, filosoful francez îi invită pe europeni: „Europa trebuie să părăsească cu fermitate lumea occidentală și să se întoarcă cu fața spre Est. Declinul Rusiei va însemna, de asemenea, și propriul ei declin”. Aceasta este poziția globalizării organice, unității de apărare a popoarelor. Pentru că nu poți fi luptător rămânând de unul singur pe câmpul de luptă al liberalismului!

Alain de Benoist este de părere că ideea de Imperiu reprezintă o alternativă pentru situația actuală în care s-au pomenit statele-națiuni, „unite” cu cătușele economice. În același timp, el contrapune democrația parlamentară (democrația reprezentativă) cu democrația participativă – adevărata democrație. ”Aceasta nu va mai fi redus la o simplă opoziție a ”societății civile” în raport cu sfera autorității publice… Dimpotrivă, este vorba despre faptul că indivizii să se simtă cetățeni și nu nicidecum subiecți ai sferei private, pe atât cât este posibil să descopere și extindă noi spații publice, inițiative și responsabilitate”. Din acest punct se va trece inevitabil de la abstractele „drepturi ale omului” la drepturile concrete și obiective ale popoarelor.

Liberalul își ascunde rânjetul bestial în spatele zâmbetului amabil, a privirii viclene, a comportamentului protocolar, în discursurile siropoase despre libertate și democrație. Dar un interlocutor atent va adulmeca cu siguranță mirosul de putrefacție. Și va observa în pupilele liberalului o goliciune fără fund, o întunecime totală. Ei vor vedea Nimicul…

Liberalismul reprezintă moarte spirituală. Acesta reprezintă o amenințare atât pentru națiuni întregi, transformate de liberali într-un electorat static neutru, cât și pentru indivizii luați în parte, lipsiți de identitate etnică și culturală. Dumneavoastră, dragă cititorule, doriți ca de acum înainte să vă plimbați cu masca unui batman tolerant? Sunteți de acord să deveniți doar un număr în cadrul unei declarații de mai multe pagini a unui cinovnic somnambul? Sunteți gata să vă întrerupeți neamul din motive de circumstanțe socio-economice? Nu ?! Atunci totul se află în mâinile noastre.

Fiecare zi, fiecare minut, dedicat cauzei, chiar și a reprezentanților opoziției de „bucătărie”, împotriva liberalismului, poate fi valoros. Orice acțiune de acest fel este în beneficiul unei cauze comune – revoltei împotriva liberalismului. Revoluție împotriva morții.

Fedor Biriukov, ziarul „Zavtra”

Abonează-te la canalul meu de Telegram!