Răscolind printre filele ziarului ”Duminica Poporului” din 1933, editat de Simion Mehedinți, am decis să public articolul semnat de Gh. M. Ilie, care povestește despre cauzele crizei economice din anii interbelici, dar și despre buna gospodărire a satelor noastre și că „am trăi și mai bine dacă nu ar exista ”criza sufletului”. De asemenea el critică dur votul universal pe care îl consideră nepotrivit, din cauza lipsei unui criteriu calitativ de selectare a oamenilor în sistemul de administrare al statului.

Din Loviştea

În Plaiul Loviştea, numire foarte veche a unei Ţări cu oameni cari ţin minte de demult, cu toată sărăcia de bani (căreia ise zice criză), oamenii trăiesc bine şi bine au trăit în toate timpurile. Ar trăi şi mai bine, dacă n’ar fi criza sufletului: oamenii sunt moşneni devămaşi, iar munca lor e creşterea vitelor. Stăpânirea ar urma să dea ajutor cu tauri, armăsari, berbeci şi vieri de soiu bun. Vechea rasă e pipernicită şi folosul nu se potriveşte cu cheltuiala făcută.

Apoi nici paza averii nu se face cum trebuie. Oile se fură, brânza se răpeşte mai mult de jumătate de conducătorii obştilor, cu felurite vicleşuguri, şi drepturile din munţi, din suhaturi se păsşează şi se foloseşte cu parul, adică bâta ţine locul legii. Şi porţiunile divizate între moşneni, precum şi munţii şi islazurile în devălmăşie, se folosesc cu forţa, n’are ce le mai face nici judecătoriile ca să stăvilească lăcomia preşedinţilor de obşti şi a haidamacilor cari mănuiesc bâta şi dau la cap, aceştia stăpânesc suhaturile şi expropriază cu forţa, din aceste nedreptăţi se nasc bătăi, crime, furturi, etc.

Se vor zice că nedreptăţiții, cari bine înţeles sunt totdeauna cei mai slabi, şi cei cinstiţi şi liniştiţi cari se feresc de cazuri nenorocite, să facă darea în judecată.
S’ar putea face mult bine, dacă s’ar urma legea poliţiei rurale: să se închidă vitele ce pasc pe locul altuia. Dar nu primarul de azi, ales cu vot universal, poate face aşa ceva, ci primarul pus de guvern, cum pune judecător. Acum, mulţimea ticăloşilor, cari toţi au drept la vot, alege bine înţeles omul din tagma lor, ca să fe liberi la toate ticăloşiile. Nu le place oamenilor cârmuire dreaptă şi aspră şi de aci vine toate blestemaţiile.

Iată ce ar fi rînduială, lucrurile s’ar schimba uşor. Pământul ar da semănături şi pomi, un izvor de câştig şi pentru om şi pentru stat. Pădurile de fag şi stejar cu jirul şi ghinda lor ar creşte şi îngrăşa porci, suhaturile şi fîneţele, ar putea hrăni vite de soiu bun, cu mult folos şi câştig. Totuşi e un dram de noroc, că la judecătoria Jâlbea de care ţinem, este un domn magstrat cu care face cinste magistraturii. Să dea D-zeu să fiemulţi aşa în ţară. Au început a se mai împuţina, furturile, bătăile şi multe fără de legi. Domnul Judecător M. Isvoranu, nu mai îngăduie fără de legile când prinde firul pricinii. Dar ticăloşiile zilnice, care nu ajung până în faţa judecăţii? Cine să le întâmpine?

Gh. M. Ilie
[Duminica Poporului, Anul al XVII-lea, Duminică, 15 iunie 1933]