În anul 1917, Pantelimon Halippa scria un articol, în ”Cuvînt Moldovenesc”, în care explică cum vedea el ”Cum trebuie să lucreze moldovenii” ”potrivit cu interesele țării”. Redăm mai jos textul integral al articolului în care Pan Halipa scoate în relief atât felul în care trebuie să fie făcute legile în ”Basarabia slobodă”, cât și politicile economice, pe care le putem numi pe bună dreptate, protecționiste.

Cum ar trebui sî lucreze moldovenii

De pretutindeni vin știri, că sătenii se adună, vorbesc despre nevoile lor și se sfătuiesc ce să facî, pentru ca aceste nevoi să fie îndestulate. Vorbesc despre treaba pămîntului, despre prefacerea vieții obștești potrivit cu interesele țării, despre întocmirea unor comiteturi și trimiterea unor împuterniciți la fel de fel de așezămînturi sau adunări, unde se lucrează pentru interesele sătenlor și a țării.

Toate aceste adunări și sfătuiri au foarte mare însemnătate pentru viața obștească a țărei noatre. Ele dovedesc, cî lumea este în căutarea nouelor drumuri de viață nouă. Așezămînturile vechi nu mai pot îndestula pe nimeni; se cere întocmiri nouă, mai porivite cu cerințele veacului, și oamenii caută să fie la înălțimea vremii.

Noi ne bucurăm din adîncul inimii de lucrarea aceasta omeneascî, îndreptată spre îndestularea intereselor țării și a straturilor obștești din ea, dar tot odatî ni se pare, cî ea, această lucrare, se face fărî de plan și fără de cunoștința tameinică a scopurilor, ce trebuiesc urmărite. Privind de la o parte viața obștească din țara noastră în timpul de fațî, ea ni se învățișeazî ca un furnicar mare, zgândărît de cineva, care fierbe, se frămîntî, se grăbește, nu știu ce sî facî și nu știu unde să ajungî.

Altfeli ar trebui să se facî, dacă vrem să ajungem o țară bine orînduită, o țară luminată, bogată și slobodî. Dar pentru ca sî fim o țară bine orînduitî, se cere, ca legile (zacoanele), de care avem să ne povățuim în viață, să fie lucrate chiar de către noi, potrivit cu nevoile și cu firea noastră. Basarabia nu-i o gubernie ca oricare altî gubernie rusacî și de aceea ocîrmuirea ei va trebui să se deosebească întrucîtva de ocîrmuirea guberniilor rusești. Locuitorii țării noastre sînt de mai multe neamuri: cei mai mulți sînt moldoveni; vin apoi ovreii, rusnacii, rușii, nemții-coloniști, țiganii, bulgarii, găgăuzii, leșii, armenii, grecii și o mînă de franțuji. Toate aceste neamuri trebuie sî se bucure de drepturi de-o potrivă, dar fața țării trebuie să fie moldovenescî, fiindcî țara întotdeauna a fost moldoveneascî. Aceasta va putea fi numai atunci, cînd Basarabia se va ocîrmui singurî de sine sau – cum se zice cu un cuvînt politic – va fi o țară autonomî.

În Basarabia autonomî de mîine învățămîntul va trebui să se facă în limba norodului. Învățînd moldovenii în limba lor, într-un timp scurt ei vor ajunge la o așa stare de deșteptăciune, că vor putea sta îm rând cu toatî lumea luminatî.

Toto în limba norodului se va face și slujba bisericeascî în Basarabia de mîne; iar așezămînturile bisericești vor fi potrivite așa, ca sî răspundî nevoilor norodului, ținîndu-se samî, cî biserica este pentru oameni, iar nu oamenii pentru bisericî.

Judecat și ocîrmuirea țării va fi de-asemenea în limba norodului, ca sî priceapî oamenii cum îi judicî zaconul și cum îi povățuiesc ocîrmuitorii și breslașii. Și zaconul și breslașii pentru moldoveni vor fi în limba moldoveneascî.

Slujba ostășească moldovenii o vor face-o pe viitor acici în țarî, pe loc, și în limba moldoveneascî, așa cî ei nu vor mai fi chinuiți la învățarea cerințelor așezămîntului ostășesc în limba rusascî.

Legătura Basarabiei cu Rusia va rămîne și pe viitor strînsî, fiindcî ocîrmuirea de sine a țării noastre nu înseamnî deabinarea ei de Rusia și mai puțîn însamnî zlipirea ei la România. Dar aceastî legătură va fi o legăturî tovărășeascî, de țarî, slobodî cu țarî slobodî, o legăturî fărțascî de moldoveni cu rușii și cu alte noroade, trăitoare în întinsele hotare ale Rusiei. Moldovenii noștri în Rusia de mîne nu vor mai fi un popor supus, cum au fost priviți pînă acuma, ci un popor desinestătător, însî tovarăș cu rușii și cu alte noroade din Rusia.

În sfîrșit, vine marea treabă a pămîntului. Aceastî treabî se dezbate de toți moldovenii și de toatî lumea, și sî credim, cî ea va fi hotărîtî potrivit cu interesele plugarilor munciori, și anume – cî tot pămîntul țării va fi dat fărî platî lor.

Dar pentru ca plugarii Basarbiei sî aibî pămînt de ajuns nu numai pe ziua di azi, ci și pe vremea viitoare, porțile țării noastre trebui sî se închidî odată și odatî pentru coloniștii srăini, cari sub stăpînirea veche ne-au împlut țara și acuma ar vrea chiar sî ni dee și afarî din casa noastră. Noi moldovenii, negreșit, cî nu putem sî nu ne împotrivim lucrului acestuia și de aceea trebuie sî cerem oprirea aducerii de coloniști noi în țarî.

Cam aceste gînduri trebui sî-i povățuiascî pe moldoveni în lucrarea lor pentru prefacerea vieții obștești ai țării pe alte temeiuri, decît cum au fost cele de pînă acuma.

Și pentru că aceastî lucrare a moldovenilor noștri sî dee roadele dorite, ea trebui purtatî după un plan bine chibzuit și povățuitî de un partid politic, care și este partidul național moldovenesc.

Deci, frați moldoveni, toți vă părundeți de însămnătatea vremii, în care trăim, și hai să dăm mînî cu mînî, ca sî luptăm împreunî pentru dobîndirea tuturor drepturilor pentru neamul și țara noastrî!

P. Halippa. ”Cuvînt Moldovenesc” Anul 4, Chișinău, 4 mai, anul 1917 nr. 38 (238)