te-aștept la Poarta Dorului de tine
acolo unde sunt de ceva vreme
a viscolit plecarea ta devreme
și drumul pân’ la tine-i prin troiene

suntem mai mulți ce-așteaptă să te vadă
conduși de amintire pân-aici
avem cu noi și câteva pisici
privind atent la oameni de zăpadă

se vede-n depărtare și un munte
în coada asta lungă ca un șarpe
din hău se-aude un izvor de șoapte
curgând prin tot ce-a fost în amănunte

suntem și toți aceia ce-au trăit
prin carnea ta blestemu-ți de femeie
pe care-l retrăiesc sfârșind condeie
pentru o poveste care s-a sfârșit

cu drumul pân’ acasă prin troiene
e timpul unui rămas bun devreme
mă duc acum
și-am să te-aștept o vreme
la poarta dorului târziu de mine

Articolul la poarta dorului apare prima dată în cătălin leontie.