în memoria doamnei Florina Cononenco

am fost la poarta raiului să-ntreb de mama
„mă duc până la cineva”
aşa mi-a zis
şi nu s-a mai întors
atunci m-a apucat teama
că nu mă mai trezesc
de fapt nu era vis

în gardul mare străjuit de nori
trona o cutie poştală plină
cu gânduri amintiri cu strigăt și scrisori
și invitații zilnice la cină

din poarta impunătoare ca un munte
precum desparte-n teritorii vama
o voce de bătrân mi-a spus
„copil cuminte
ce faci aici?”
îmi caut mama

și i-am descris-o cum știam mai bine
frumoasă ochii mari privirea blândă
şi-o inimă cum nu are oricine
prea plină de iubire și flămândă

are un mers greoi de bătrânețe
şi-un păr bălai pictat parcă de-o iarnă
și două mâini atât de îndrăznețe
cu o-mbrățișare care te dezarmă

„este pe-aici”
am auzit din poartă
și am intrat cu paşi conduși de teamă
eram ghidat de-un iz ce-mi era hartă
până când am simțit mai mult parfum de mamă

în jurul meu era totul curat
udate florile şi îngerii mâncaţi
mergeam pân-am ajuns pe-o scară de palat
și vocea de bătrân mi-a zis
„urcaţi”

era palatul mare cât o casă
păzit de doi motani țărcați și curajoși
şi-n camera cea mare pe o masă
văzut-am plin ligheanul cu gogoşi

privirea m-a condus spre dormitor
unde-am văzut pe pat un domn bolnav
părea măreț precum un domnitor
doar patul ăla îl făcea firav

am tresărit fără să îmi să îmi dau seama
aşa mi se-ntâmpla când o vedeam mereu
în colţul camerei pe-un scaun era mama
şi-n pat bolnavul era dumnezeu

img. by @ai86.imagination

Articolul aceeași mama apare prima dată în cătălin leontie.