mi-am odihnit sufletul în a ta palmă
l-ai învelit cu palma ta de puritate
în jur simțeam parfum din vocea ta cea calmă
spunând povești din noi și doar sinceritate

mai tresăream când îți doreai să schimbi subiectul
și gândul continua captiv să scrie
în timp ce îți simțeam plural afectul
cu-atâta liniște și-atâta bucurie

eram doar doi abia ieșiți din carapace
și lepădați de tot ce-nseamnă vanitate
îmi odihneam sufletu-n palma ta de pace
și te simțeam că ești cu-atâta claritate

vibra în corpul meu o liniște ciudată
când am simțit că palma ta cerșește-o strângere
eram pierdut în ochii tăi verzui de fată
și totul îmi era normală curgere

mi-ai spus „te simt” și te simțeam atât de bine
atât de serioasă dulce și glumeață
și tot tabloul asta plin de groază și ruine
ne invita să ne pictăm o nouă viață

și-ntr-un final dormind în palma ta rănită
visam la viitor și o întrevedere
simțind parfumul vocii tale cum invită
să odihnim în pace și încredere

Articolul bucurie apare prima dată în cătălin leontie.