Mi-aș dori ca toate textele care vor urma să aducă cu ele bucurie și veselie, speranță dar și curaj!

Crăciunul să vă aducă mai multă poftă de viață și mai puțină de sarmale!

Iarna unui moș bărbos

În mijlocul nopții de Ajun, moș Vasile, trezit de niște colindători gălăgioși, sări ca ars din pat și fugi direct către bucătărie unde-și lipi urechea de calorifer și dădu să asculte împietrit. Vecina de sub el, o bombă de fată care se luase de mână cu niște pocnitori pentru o bucată de pâine, acum plângea tare. Ce-o fi pățit, să mă duc la ea? Cu halatul ăsta roșu și cu barba albă ar zice că-s Moș Crăciun. Așa pot să-i dau din pâinea mea fără nicio teamă. Căci iarna mea e scurtă și chiar ultima. (500)