Cu machiaj sau fără?
Aceasta-i întrebarea.
Care femeie trecută de 40 de ani se vede (sau se simte) „mai frumoasă” fără machiaj, să ridice mâna sus. Pardon, să lase un comentariu aici, adică mai jos, la finalul postării sau pe Facebook. Asta dacă dorește.
Cum am mărturisit în această postare: „Am încărunțit, dar n-am încărunțit degeaba”, odată cu albirea părului, mi-am schimbat și gusturile, percepțiile, ideile, părerile ș.a.m.d.
O schimbare drastică a suferit și felul în care mă îmbrac și mă machiez. Mai precis, nu mă mai machiez deloc.
Adevărul este că n-am folosit niciodată altceva decât ruj, rimel și, când eram mai tânără – pardon – tânără, tuș și fard de pleoape.
Asta pentru că am observat că un machiaj „greoi” mă îmbătrânea îngrozitor. Aici mă refer la pudră pentru față și alte cosmetice care acoperă defectele pielii (pistrui, riduri, cicatrici etc.).
Tata numea machiajul „boia”.
Ce schimbare! Mi se pare incredibil.
Mai cu seamă când alții se luptă pentru viața lor... Eu, eu scriu despre machiaj.
Dar oare trebuie să suferim cu toți cei care au probleme?
Suferind fără rost îi ajută cumva pe cei bolnavi?
În fine, chiar acum, văd la televizor o reclamă pentru ochelari (În Anglia). Două femei trecute de 50 (mai mult ca sigur) sunt rujate strident (și, din nou, sigur „vopsite” la greu).
Și știi ceva?
Arată fabulos!
Vreau să precizez că n-am nimic împotriva machiajului „greoi”. Nu critic fetele și femeile care o fac. Dimpotrivă. Îți trebuie o grămadă de răbdare să așterni atâtea produse pe față și ochi, am cea mai mare admirație pentru ele. Am prietene care se machiază serios de când le știu și am prietene care au descoperit machiajul după 40 de ani.
Am o nepoțică care face asta de meserie (apasă să vezi ce minunății de machiaje). Pe lângă că a urmat cursuri profesionale, are și un talent înnăscut. Îi place enorm să transforme aspectul celor care sunt interesați.
Aceasta-i întrebarea.
Care femeie trecută de 40 de ani se vede (sau se simte) „mai frumoasă” fără machiaj, să ridice mâna sus. Pardon, să lase un comentariu aici, adică mai jos, la finalul postării sau pe Facebook. Asta dacă dorește.
Cum am mărturisit în această postare: „Am încărunțit, dar n-am încărunțit degeaba”, odată cu albirea părului, mi-am schimbat și gusturile, percepțiile, ideile, părerile ș.a.m.d.
O schimbare drastică a suferit și felul în care mă îmbrac și mă machiez. Mai precis, nu mă mai machiez deloc.
Adevărul este că n-am folosit niciodată altceva decât ruj, rimel și, când eram mai tânără – pardon – tânără, tuș și fard de pleoape.
Asta pentru că am observat că un machiaj „greoi” mă îmbătrânea îngrozitor. Aici mă refer la pudră pentru față și alte cosmetice care acoperă defectele pielii (pistrui, riduri, cicatrici etc.).
Până acum 2 ani, nu m-aș fi fotografiat niciodată fără ruj, de exemplu. Mi se părea că sunt „ștearsă” în imagini.
Cine mă cunoaște personal, știe că iubesc rujurile roșu aprins – strident, mai exact. Le iubesc și acum, dar nu suport să le mai văd pe buzele mele. Mi se pare că arăt ridicol. R I D I C O L!
Tata numea machiajul „boia”.
Ce schimbare! Mi se pare incredibil.
Mai cu seamă când alții se luptă pentru viața lor... Eu, eu scriu despre machiaj.
Dar oare trebuie să suferim cu toți cei care au probleme?
Suferind fără rost îi ajută cumva pe cei bolnavi?
În fine, chiar acum, văd la televizor o reclamă pentru ochelari (În Anglia). Două femei trecute de 50 (mai mult ca sigur) sunt rujate strident (și, din nou, sigur „vopsite” la greu).
Și știi ceva?
Arată fabulos!
Vreau să precizez că n-am nimic împotriva machiajului „greoi”. Nu critic fetele și femeile care o fac. Dimpotrivă. Îți trebuie o grămadă de răbdare să așterni atâtea produse pe față și ochi, am cea mai mare admirație pentru ele. Am prietene care se machiază serios de când le știu și am prietene care au descoperit machiajul după 40 de ani.
Am o nepoțică care face asta de meserie (apasă să vezi ce minunății de machiaje). Pe lângă că a urmat cursuri profesionale, are și un talent înnăscut. Îi place enorm să transforme aspectul celor care sunt interesați.
Așadar, cu machiaj sau fără, femeie, ființă dragă, ce contează este, cum te simți în minte și-n suflet.
De ce această postare?
De chichi și de-un leu ridichi!
Adică nu, hai. Nu te supăra.
Vreau să scriu o postare serioasă relativă la cum să-ți menții pielea suplă și fără riduri profunde până la o vârstă înaintată, chiar dacă aspectul fizic nu este important pentru tine.
Ai auzit, sau citit, desigur, despre Irina Loghin care-și dă palme singură. Ce tălălăi cei care au râs de dumneaei. Doamna muzicii populare românești a vrut să dea sfaturi oamenilor ingrați.
De chichi și de-un leu ridichi!
Adică nu, hai. Nu te supăra.
Vreau să scriu o postare serioasă relativă la cum să-ți menții pielea suplă și fără riduri profunde până la o vârstă înaintată, chiar dacă aspectul fizic nu este important pentru tine.
Ai auzit, sau citit, desigur, despre Irina Loghin care-și dă palme singură. Ce tălălăi cei care au râs de dumneaei. Doamna muzicii populare românești a vrut să dea sfaturi oamenilor ingrați.
A stricat orzul pe gâște.
Cam așa fac și eu... dar nu chiar. Și crede-mă ajută. Dar nu mai ajung să scriu nimic. Nimic în afară de chestiile de mai sus.
Boh!
Cam așa fac și eu... dar nu chiar. Și crede-mă ajută. Dar nu mai ajung să scriu nimic. Nimic în afară de chestiile de mai sus.
Boh!
Și uite, vezi, chiar dacă m-am îngrășat, datorită taliei subțiri nu par deloc „umflățică.”
