Îmi cer scuze! Îmi Cer Scuze pentru că exist! Îmi cer scuze pentru aroganța mea! Îmi cer scuze pentru indiferența mea! Îmi cer… îmi cer scuze pentru sarcasmul meu! Îmi cer scuze pentru sictirismul meu! Îmi cer scuze pentru… pentru ce? Sunt damnat să trăiesc printre oameni triști. Mă molipsesc. Devin Tristețe. Devin aroganță. Devin sictirism. Devin sarcasm. Devin insultele pe care le folosesc. Pentru ce? Pentru satisfacerea mafelică a neajunsurilor mele, neajunsuri nu materiale, ci morale. Devin imoral. Devin ceea ce mănânc. Animal. Imoralitatea mă face lup, ma împinge să mănânc oile, dar mi s-a spus că e bine să fii diferit. Mi s-a spus să fiu eu. Atunci aleg să fiu un șarpe. Să-ți fie frică de mine, dar totuși să mă privești cu uimire din afara vitrinei. Te împing să mănânci mere și să gândești. Te atrag să-mi urmărești pielea după ce mi-o schimb. Te atrag să greșești. Te atrag să-mi calci pe urme. Ma joc cu mintea ta și o domin. Pentru ce? Pentru fericire…
(C) Călin Onacă

Foto: Paul Ph