Coșmar și Mars
Reuși să aprindă lumina, gura îi era uscată. Se temea, simțea o groază indescriptibilă… Își zise că ar fi mai bine să iasă pe terasă, ca nu cumva să adoarmă la loc și să continue Coșmarul de unde l-a lăsat. Își aprinse o țigară. În jur, doar greierii mai aveau glas și vântul ce-i aducea miros de caprifoi. Curtea era întunecată iar teama n-o părăsise încă. Habar nu avea cum ajunsese acasă de la liziera pădurii și nici nu-i păsa. Avea doar un sentiment de ușurare că nu o prinsese Coșmarul singură, la marginea pădurii, în câmp sau oriunde hălăduia ea.
Related Articles
-Dragă Subconștientule, te bag în pizda mă-tii… Înțeleg că tu n-ai somn, n-ai odihnă, dar altceva n-ai găsit să-mi aduci în vis? Cu din astea vii? Cu Satana în persoană? Și de când Satana e chinez, mă rog frumos?
Subconștientul nu răspunse, însă Sinele pufni disprețuitor din nas:
-Dă-i pace, e dus, săracul… I-ai dat Pepsi, poate de-aia…
Se culcă la loc, fără alte discuții. Îl visă pe el sărutând-o. Avea gura amară ca pelinul, și ea simțea amărăciunea aceea ca și cum ar fi fost a ei. Se duse la magazin și-i cumpără un Mars, să-l îndulcească. Din trist și amar cum era, se-ndulcise la loc, așa fusese mereu. Și zâmbea cu gura plină de ciocolată și cu ochii ce nu mai lăcrimau pe la colțuri.
