Ar trebui să-ți iei toate măsurile de precauție atunci când cauți un superlativ absolut pentru a defini ironia din „Picături din soare”, cartea Angelei Tocilă. Riști să-i atribui un epitet sau o construcție consacrată și astfel să devii, involuntar, superficial. Indicat este să renunți la analiza pe text, să citești și să exclami! Ar fi de ajuns.
Și, totuși, dacă dorești neapărat să cuprinzi într-un singur termen tranșant caracteristica generală a povestirilor, primul care îți vine, automat, pe buze, este introspecție.
Din frânturi de universuri, cu personaje inocente sau profane, Angela Tocilă crează un mega-univers, în care explorează caractere, de la primitivismul spectacular la banditismul intelectual.
Totul trece prin filtrul psihologic al autoarei, care, la rându-i, este și ea personaj real sau contemplativ. Relatează afectiv și-n același timp acid întâmplări din viața reală, imprimându-ți pe retină, în timp ce lecturezi, scurt-metraje. Fetița cu sandale romane, construite din copertele vechi ale unui registru de contabilitate, cutreieră dezinvolt lumea în care se desfășoară, interpretând evenimente cu naivitatea minții de copil ori, tranșant, cu ochiul analitic al omului matur, care emite judecăți de valoare juste.
Pe lângă exuberanța copilăriei, sunt scoase în evidență metehne ale ființei umane, caractere care, în funcție de conjunctură și interes, produc hilaritate.
În general, stilul de abordare al multora din povestirile cuprinse în carte este unul persiflant. Mustul semantic al verbului se transformă ușor, ușor în vin veritabil, de colecție. Aroma o dau, de multe ori, construcțiile stilistice surprinzător de originale și termenii graiului regional. Intriga e una specială, derivând din contextul lingvistic, creat de un prozator de forță maximă. Un mesaj subtil, care îți relaxează psihicul și ți-l încântă. Ești prezent printre personaje și participi la acțiunile lor.
„Picături de soare” te hipnotizează. Pur și simplu. Rămâi perplex. Afli lucruri pe care nu le-ai știut niciodată. Ca, de exemplu, de ce trebuie să înghiți preventiv antinevralgic... De ce câinele bețiv Filcou s-a întors acasă după două luni, reabilitat și însurat! Sau despre tabieturile „bolșevico-progresiste” ale tovarușului Ion Iliescu, despre dialogurile „celebre” dintre Crin Antonescu și vasalul său, Ghișe... Plus, povești de dragoste de subsol și apartament!
În momentul când termini de citit povestirile Angelei Tocilă, te cuprinde nostalgia și ți se face dor să le recitești...
Elisei Virgil
