Dragi cititori, se apropie ziua aceea mirifica in care fiecare din noi intr-un fel sau altul, de Nasterea Domnului, ne aducem aminte si de "minunea" sosirii Mosului..In spiritul acestei sarbatori si cuprins de bucuria reala pe care o simteam si in copilarie inchid ochii si incerc sa revad acele clipe..Daca va intrebati cum am intrat in aceasta "transa" , o sa va raspund...Un bun prieten si coleg intru slujire a scris aceste cuvinte:
"Draga Mos Craciun,
A trecut mai bine de 30 de ani de cand ti-am scris prima mea scrisoare... Imi amintesc... parca ar fi fost ieri... Iti amintesti si tu de-acele vremuri? In Ajunul de Craciun il asteptam pe Mos Gerila care din povestile bunicilor stiam ca vine cu un sac mare, plin de cadouri, pentru toti copiii cuminti. Mos Gerila avea o sanie de aur si doi cai argintii cu care zbura printre stele si ducea daruri la copiii din toata lumea.
Pe-atunci locuiam in casa bunicilor, intr-un frumos sat cu dealuri si paduri din judetul Dîmbovita.
Inainte cu mai multe zile de Craciun, bunica facea curatenie in casa. Spala stergurile din etamina sau panza alba de in pe care erau cusute flori si motive si motive populare specifice zonei, acestea erau puse deasupra farfuriilor de lut pictate, pe pereti, si impodobeau casa.
Toate stergarele si fetele de masa, dupa ce le spala, le punea la uscat apoi le calca cu fierul de calcat in interiorul caruia punea carbuni incinsi din soba.
In camere, pe jos punea presuri tesute la razboi de ea, iar pe paturi punea cuverturi tesute din lana divers vopsita.
Agatata de-un cui, intr-o oglinda, era o lampa mare deasupra mesei. Semana cu lampa fermecata din poveste. Avea culoarea argintie, deasupra avea o cupola de protelan pictata cu flori. Lampa era sustinuta de cinci lanturi mici cu niste modele metalice aplicate pe ele, unite la mijloc cu o agatatoare. Bunica o stergea cu atentie, apoi o punea la locul ei. Cand toata casa era curata si aranjata, bunica pregatea covata(un fel de vanita din lemn cu doua manere, im ambele capete, in care se framanta aluatul pentru paine) si tot ce era necesar pentru aluatul de paine si cel de cozonaci.
Facea bunica niste cozonaci gustosi, paine alba si pufoasa, cornulete umplute cu silvoita (dulceata de prune) si o mancare buna de-ti lasa gura apa...
Inainte cu o zi de Ajunul Craciunului pregatea raciturile din carne de porc si sarmale pe care le fierbea in oala de lut in seara de Ajun. Asa era obiceiul.
Pentru mine, totul era fascinant. Aveam vreo 3-4 ani cand i-am scris prima scrisoare Mosului, niste heroglife pe care nici Mos Gerila nu le-a inteles, de-aia nu mi-a adus papusa pe care mi-am dorit-o. In acele vremuri, copiii nu stiau cum arata portocalele sau bananele, bomboanele de pom se gaseau rar, la oras, iar jucariile erau cadouri mai mult pentru copiii bogati...
Odata, in oras, am vazut un băiat care avea o maşină mare cat el. Mi-am dorit si eu de la Mos Gerila o maşină la fel, dar n-am primit-o niciodata; am primit doar masinuţe mici, poate si pentru ca si eu eram un băiat mic...
Ce frumoase erau odata iernile si Craciunul... Omatul (zapada) era mare, iar colindele atat de frumoase...
Colindatorii veneau pe prispa casei si colindau la geam. Bunicii ii primeau in casa, le umpleau traistutele cu nuci, mere, colacei si felii de cozonac,. Dupa ce se incalzeau putin, colindatorii plecau mai departe, de la o casa la alta pana in zori de zi cand, ragusiti de-atata colindat si obositi de-atata umblat, mergea fiecare pe la casele lui cu traistele pline de bunatati.
In lumina galbena a lumanarilor de ceara si flacara ce palpaia in lampa, ingerii parca se desprindeau din icoanele vechi de pe pereti, veneau la patul meu si ma leganau, iar eu adormeam cu gandul la Mos Gerila, care intotdeauna venea tarziu in noapte.
Dimineata de Craciun era plina de bucurie. De cum ma trezeam fugeam in camera alaturata, unde Mos Gerila imi adusese un bradut adevarat, impodobit cu mere si bomboane invelite in hartie alba ca zapada. Sub brad era cadoul meu. Atunci eram cel mai fericit copil din lume.
Ziua ne adunam toti copiii de pe ulita satului (la sanius) in varful dealului, de unde porneam cu saniile la vale strigand de bucurie. Parca zburam deasupra zapezii cu saniile, iar daca ar fi fost sa ne luam la intrecere cu lupii, nici aceia nu ne-ar fi ajuns.
Baietii mai mari isi cioplisera schiuri de lemn pe care ni le imprumutau si noua, dar, pentru noi, tot saniutele erau mai bune.
Intr-o zi, bunicul imi construise in zapada un castel unde ma jucam impreuna cu catelul si prietenii mei. Omatul era mai mare decat gardul, iar pe drum abia mergeau caii cu zurgalai si clopotei la gat, care trageau dupa ei saniile de lemn.
Gerul ingheta zapada ce scartaia sub picioarele copiilor. Ningea cu stelute mari, argintii. Seara, ulita devenea pustie, iar in linistea noptii se auzea suieratul vantului.
In casa era cald si bine, camara era plina cu de toate, lemnele mocneau in soba, iar mamica, bunica si bunicul ma iubeau foarte mult.
Mos Craciun, a trecut mult timp de cand n-ai mai venit la mine...
Niciodata nu ti-am vazut fata, dar eu stiu cum arati din povestile mamei si ale bunicilor care mi-au spus multe lucruri frumoase despre tine. Stiu ca esti un batran cu barba alba, care iubesti copiii cuminti si le aduci daruri pe care le lasi sub bradut in Noaptea de Ajun.
Stiu ca dorinta mea nu o poti indeplini... Daca ai fi un magician te-as ruga sa faci o magie pentru o clipa si sa ma duci in trecut in satul copilariei mele, sa caut in podul casei jucariile pe care le-am lasat in lada de zestre, sa stau in bratele bunicii la gura sobei, sa ma invete colinde, cantece si sa-mi spuna povesti pana adorm...
As vrea sa ii revad pe toti cei dragi din copilaria mea, sa le spun cat de mult au insemnat pentru mine si cat de mult ii iubesc...
Din pacate, tu nu esti magician, trecutul e prea departe, iar eu nu pot sa ma intorc inapoi...
Mos Craciun tu poti sa ma faci in fiecare an, in Ajun sa-mi amintesc de povestile frumoase din iernile copilariei mele. As vrea, cat traiesc pe acest pamant, sa ma bucur de aceasta sarbatoare si te rog ca in fiecare an sa vii la fetita mea Alexia, care crede in tine si te iubeste mult.
Draga Mos Craciun, inchei aici scrisoarea mea si iti doresc si tie "Sarbatori Fericite, Sanatate", sa poti merge la toti copiii cuminti! " ( Pr Alin Zamfirescu)

Stiu ce sentiment va incearca acum...ma incearca si pe mine...licarirea ce o avem in ochi..aceasta e bucuria si emotia adevarata..Mosule, sa nu il uiti nici pe baietelul meu Iustin si pe nici un copil...
Si daca poti Mosule,te-as ruga sa nu ma uiti nici pe mine...

Sarbatori fericite tuturor!
* Multumesc inca o data si aici parintelui Alin Zamfirescu pentru amabilitatea de a publica aceasta mica scrisorica.