Când aici vei ajunge

În balansoarul orei, ca o dulce melasă
Așteptarea la fundul cafelei cu greu se lasă…
Pic pic minutele cad lent, în același ritm alert
În care tu te rotești spre al meu colț de oraș ardent.

Uneori mă întreb câte vieți aș putea să te aștept
Cu cele mai bune amintiri cusute pe piept,
Alteori alerg pe loc, prea nerăbdător,
Prea simplu în nuanțe, prea pierdut în decor.

Doar atât mai am – un rucsac plin de cărți false
Pierdute de alții printre multele traverse
Și acolo, între mici bucățele dulci și amare
Stau dovadă-a revederii bilețelele tale…