În cea de a doua jumătate a anului 1940 o succesiune de evenimente dramatice au zguduit România din temelii. Încheierea în 30 august 1940 a Dictatului de la Viena prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (43.492 km²), abdicarea forțată a Regelui Carol al II-lea din 6 septembrie 1940, instaurarea Dictaturii Militaro-Legionare și proclamarea Statului Național-Legionar în 14 septembrie 1940, asasinatele politice care se succedau fără încetare (masacrul de la Jilava urmat de asasinarea foștilor demnitari Nicolae Iorga și Virgil Madgearu) sunt doar câteva dintre aceste evenimente.

Tuturor acestor evenimente dramatice li s-a adăugat o mare calamitate naturală: în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, la ora 3:39, România a fost zguduită de un cutremur de pământ cu magnitudinea de 7.4 grade pe scara Richter. 

Cum s’a simțit cutremurul…

Panica produsă a fost cu atât mai mare și mai grozavă cu cât majoritatea locuitorilor a fost surprinsă la somn. Și dacă, mai apoi, unii, îmbrăcați sumar, s’au putut refugia în stradă, aceasta numai după încetarea violentelor zguduituri, în intervalul cărora fiecare a văzut – am putea spune – moartea cu ochii. (...) Cea mai mare parte a populației din centrul capitalei s’a refugiat în Cișmigiu, pe la șosea, piața Teatrului Național, piața Cercului Militar, unde au stat până s’a făcut ziuă” (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Târgoviște, 10 Noiembrie: “Azi dim., la ora 3.40, s’a resimțit un puternic cutremur, însoțit de puternice sgomote subterane. Cutremurul a durat aproape două minute. Panica a fost indescriptibilă. Lumea a ieșit desbrăcată.  Scurt circuite, provocate de atingerea firelor electrice în regiunea petroliferă și oraș, au provocat flăcări care dădeau un aspect și mai sinistru nenorocirii abătute.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

Brașov, 10 Noiembrie: „Puternicele sguduiri ale cutremurului de astă noapte, au fost simțite în întreaga regiune a Brașovului. Sguduirile s’au simțit la ora 3.42 și au mers crescendo, cu o întrerupere de 30—40 secunde, până la ora 3.45, când cutremurul și-a ajuns punctul culminant. Panica și emoția au fost cu atât mai puternice, cu cât cutremurul s’a produs noaptea, iar uzina electrică, din spirit de prevedere, a întrerupt curentul în întregul oraș. Toată populația a ieșit în străzi, îmbrăcată sumar și n’a intrat în case decât în revărsatul zorilor, când fiecare și-a putut da seama de dezastrul cutremurului. Pe toate străzile erau mormane de dărâmături. La școalele cu internat panica între micii elevi a fost de nedescris. (...) În tot timpul cât a durat cutremurul, s’au auzit vuiete din fundul pământului, iar cerul era luminat din secundă în secundă de o fășie de lumină asemănătoare unor fulgere îndepărtate. Acest fenomen a fost văzut în regiunile din imediata apropiere a munților. Nimeni nu poate să-și explice cărui fapt se datorește fenomenul că în timpul cutremurului a lăsat să se creadă că undeva în depărtare s’ar fi produs un uriaș incendiu. Acest spectacol de groază a strecurat în sufletele brașovenilor un sentiment de adâncă religiozitate. În cursul dimineții bisericile au fost arhipline. Tot timpul zilei, mulțimea a staționat pe străzi, comentând faptul în diferite feluri și interpretându-l ca un semn dumnezeiesc.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

În satele românești: “În județ, cutremurul a fost precedat de mugetul vitelor și de lătratul câinilor, care au sculat pe țărani, dându-le în felul acesta de veste că se va întâmpla un fapt groaznic. Uruiturile din fundul pământului au fost auzite în întreaga regiune destul de clar și au fost urmate de sguduiri groaznice. La țară, clădirile de piatră au suferit stricăciuni într’un grad destul de mare. (...) Clopotnițele bisericilor s’au clătinat atât de puternic, încât în ele au început să sune clopotele într’un dangăt prelung și lugubru. (...) Pădurile huiau, vestind parcă o puternică vijelie. Pasările se apropiau în stoluri dese de locuințele oamenilor, cerând parcă protecție. Unii spun că vârfurile munților ce străjuiesc valea erau iluminate ca niște faruri îndreptate spre ele de la o mare depărtare.” (ziarul “Universul”– numărul din 13 noiembrie 1940)

Comunicatul observatorului astronomic

Observatorul astronomic din Capitală ne-a dat următorul comunicat: „În noaptea de 9 Noiembrie, la 3 ore, 39 minute, 38 secunde s’a înregistrat la observatorul din București un cutremur care a fost simțit cu gradul 9. Foarte probabil epicentrul este în Vrancea“. (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Precizările Institutului Geologic

“Deși de o structură încă nedefinitiv consolidată, pământul țării noastre nu a fost încercat de cutremure mari catastrofale și după toate probabilitățile va fi cruțat și de aici înainte. Cutremurul de azi dimineață, aproape de gradul 9, desigur cel mai puternic din câte s’au înregistrat la București, este departe de a se compara cu marile cutremure ce bântuie regiunile seismice. De la cutremurul din 1802, când s’a dărâmat turnul Colței și de la cel din 1838 ce a încercat regiunea dintre Milcov și R.-Sărat, cel de azi dimineață a fost cel mai puternic prin intensitatea și mai ales prin durata lui. Deși o comparație riguroasă cu alte cutremure de la noi nu este posibilă, însă, după cum s’a manifestat aci în București, acest cutremur s’ar asemăna cu cel ce a încercat în Mai 1912, regiunea Focșani-Odobești, Mărășești, unde a fost zona epicentrală. E probabil ca și acesta, ca și cel din 22 Oct. a.c., să aibă epicentrul tot pe linia de slabă rezistență Galați, Focșani, Vrancea, în care caz, efectele lui acolo trebuie să fie mult mai mari ca cele din București. Prevederi în materie de cutremure nu se pot face. Însă pentru liniștea publicului, trebuie să spunem că un al doilea cutremur tot așa de intens e foarte puțin probabil să se mai întâmple. E posibil să mai vie câteva mici scuturături, căci marile cutremure sunt urmate uneori și de ușoare tremurături până se restabilește echilibrul subpământean.” (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Urmările cutremurului

Consecințele au fost dezastruoase: numărul estimat al victimelor a fost de 1.000 de morți și de 4.000 de răniți, majoritatea din Moldova (din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile fiind cenzurate în timpul războiului). În București cutremurul s-a soldat cu circa 300 de morți (cei mai mulți dintre aceștia datorită prăbușirii blocului Carlton, cea mai înaltă construcție executată din beton armat existentă în capitală în acea perioadă).

În București:

O notă publicată în numărul din 17 noiembrie 1940al săptămânalului “Gazeta municipală” centraliza în mod succint efectele cutremurului asupra construcțiilor din București: “După o statistică sumară, s’au primit la serviciile technice ale primăriei reclamațiuni pentru aproape 10.000 imobile avariate de cutremur. În același timp, s’au executat reparațiuni de proprietari fără a mai încunonștiința organele comunale la un număr egal de imobile. În Capitală sunt azi 80.000 de imobile. De unde rezultă că aproape un sfert au avut nevoie de reparațiuni sau de refaceri.”

Sute de locatari sub ruinele blocului Carlton: “Blocul „Carlton", al treilea din Capitală în ceea ce privește înălțimea, nu mai este. Colțul ocupat de el până acum câteva clipe, este gol. Mormanele cenușii de moloz stau halde încă fumegânde, lăsând ici și colo să se ridice în besna nopții vergelele frânte de fier ale betonului, cari se întind crispate ca și mâna celui târât în fundul apelor și acoperit de ele, caută zadarnic ajutor... Dedesubtul acestor mii de tone de beton ce s’a sfărâmat ca sticla, sub mormanele de cărămizi și moloz, zac oameni, zac toți acei care locuind în palat, au fost surprinși de cataclismul deslănțuit. Sunt - după primele calcule - aproape 500 morți. În afara acelor care aflându-se în subsol în clipa producerii cutremurului, au fost înmormantați de vii, de cele unsprezece etaje ale clădirei prăbușită peste ei.” (ziarul “Curentul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

La Palatul Poștei și Palatul Justiției: “La Palatul Poștei s’au prăbușit frizele de pe acoperiș, prăvălindu-se în Calea Victoriei. Un bolovan a căzut într’un taxi. La Palatul Justiției ceasornicul de deasupra întrării s’a desprins, căzând pe scări.” (ziarul “Universul”– numărul din 12 noiembrie 1940)

Pe strada Lipscani și pe Calea Griviței: “În strada Lipscani, deasupra magazinului „Turnul de aur“, s’a prăbușit întreg tavanul căzând în magazin. Un alt tavan, tot din strada Lipscani, s’a prăbușit, fără a pricinui pagube prea importante. În câteva magazine rafturile s’au răsturnat; dis de dimineață negustorii cărau obiectele din casele avariate de cutremur. La magazinul „Sora“ din calea Griviței, în fața Gării de Nord, s’a prăbușit o parte a acoperișului, iar o altă parte a rămas capricios suspendată în aer. Dărâmăturile au căzut în stradă.” (ziarul “Universul”– numărul din 12 noiembrie 1940)

În țară: