Primul articol din ciclul ‹‹Bunicii Bucureștiului››, prin poveștile spuse de Moș Iancu, din strada Sinagogii, ne-a purtat în vremurile lui Mihai Vodă Sturdza și ale lui Cuza Vodă. Tot Moș Iancu ne-a dat câteva sfaturi prețioase “pentru a ajunge la adânci bătrânețe”. “Bunicul Bucureștilor”, descoperit de d. Al. Donescu, primarul general al Capitalei, sfătosul Moș Toma, din prelungirea Griviței, s'a dovedit și el, la cei 109 ani ai lui, o comoară de amintiri. Nu mai puțin interesante sunt poveștile spuse reporterului "Realității Ilustrate" de Nae Rădulescu – un alt moșneag din cetatea lui Bucur - despre distracțiile bucureștenilor de altădată.
Related Articles
GRĂDINILE DE VARĂ DE ALTĂDATĂ
“Un alt moșneag bucureștean, nu prea bătrân, Nae Rădulescu - cu care am stat de vorbă – se mândrește că are părul tot negru. Moșul acesta - un sfătos bun de glume - mi-a povestit despre petrecerile din grădina “Eliade", de la Moși, apoi despre grădina “Bordeiu", de la Floreasca, despre grădina “Diaferu", unde se ridică acum cetatea universitară, despre “Livada cu duzi", de la Abator și despre alte grădini vestite, pe unde se făceau odinioară zaiafeturi. De asemeni, mi-a vorbit de felul, cum se scălda lumea în Dâmbovița, prin dosul Hanului Manuk (Hotel Dacia de azi), pe locul unde acum sunt un șir de prăvălii și hala Ghica-Vodă. Atât pe acolo, cât şi prin alte puncte ale Dâmboviței, prin mijlocul orașului, precum și ale Colentinei, populația de ambele sexe se răcorea de-a valma, în râu, mai ales în zilele de mare arșiță ale lunii lui Cuptor, cum sunt și acum pe la noi.
| Preziosi - Dâmbovița la București - 1868 |
LOCURI DE RĂCOREALĂ DE ALTĂDATĂ
Moș Nae, de copil, era băiat în prăvălia cârciumarului Neagu Dumitrescu, de la poarta Hanului Manuk. De altfel, chiar în curtea hanului - ne spune Moș Nae - erau diferite prăvălii. Se mai văd și azi, în incinta Hotelului Dacia, ușile cu zăbrele vechi și zidite (mult mai târziu) ale acestor dugheni bătrânești.
- Drac de copil, mă furișam pe un gang și o ușă dosnică, chipurile să aduc apă din gârlă - povestește Moș Nae - dar eu priveam cum se scaldă lumea în dosul hanului Manuk. Pe atunci nu existau ștranduri, ținu să amintească interlocutorul nostru.
Povestirile lui Moș Nae sunt susținute de desenurile în culori ale pictorului Preziosi, care s'a rătăcit prin București în primii ani ai domniei lui Vodă-Carol, așa că trebuie să-l credem și pe moș Nae în cele ce istorisește.
APELE MINERALE DE PE LA "PODUL LEMAITRE"
Iată una din amintirile sale:
- Mai ales era renumită grădină de la “apele minerale'' - ne spune Moș Nae – căci lumea putea acolo să se scalde, să bea apă minerală și să se plimbe prin crâng. N’a rămas, până în zilele noastre, ca amintire, decât numele străzii “Apele minerale“, pe la podul “Lemaitre”.
- Dar de ce-i zicea locului “Apele minerale”? - am întrebat.
- Apoi era acolo un isvor cu apă ruginie, căruia îi ieșise faima că e bună de leac. Păcat că isvorul a fost astupat, când s’a făcut podul de piatră... Pe atunci erau acolo pomi mulți, verdeață, viță sălbatecă, tufișuri... dacă intrai nu te mai vedeai. Îndeosebi femeile care doreau să aibă copii veniau să bea “apa mineral”... Cum beau, mai ales dacă făceau și o preumblare prin crâng, rămâneau pe dată “borțoase"...
- Bine Moș Nae - am obiectat - cum se face că Moș Toma, „Bunicul Bucureștilor", nu mi-a pomenit nimic despre minunea cu apele minerale de la Lemaitre?
- Apoi dumnealui era bătrân pe vremea aia și nu se ținea de fleacuri de astea…”
EHEI, PE VREMEA NOASTRĂ....
“- Ehei, pe vremea noastră nu începea bătrânețea de la 70 de ani ca azi – îmi spune unul dintre interlocutorii mei. Când ajungeai la 40 de ani, erai bunic și-ți sărutau mâna tinerii de 20 de ani. Ce-i drept, bătrâni tot se mai zăresc și azi, dar cucoane bătrâne... mai rar... afară doar de baba mea! - sfârși moșul cu un surâs mucalit. Altă viață, alți oameni și alte obiceiuri! Au trecut timpurile când îmbătrâneau femeile...”
Sursa: articolul “De vorbă cu moșnegii” – semnat Alex F. Mihail – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 21 august 1935
