M.S. Regele Mihai s-a născut în 25 octombrie 1921 în castelul Foişor din Sinaia. La numai şase ani, copilul căruia îi plăcea să cânte la pian, să joace şah, să-şi călărească poneiul sau să conducă maşinuţe
, a devenit Rege al României. Se prefigura o copilărie fericită, dar nu a fost deloc aşa. Micul Rege a domnit aproape trei ani, din luna iulie 1927 şi până în iunie 1930. În tot acest timp a crescut despărţit de tătăl său şi trebuia să își îndeplinească îndatoririle de suveran al României. Prima domnie a Regelui Mihai s-a încheiat în 8 iunie 1930
– zi în care a fost detronat de propriul lui tată. A primit atunci titlul – „ridicol” în opinia marelui nostru istoric şi om politic Nicolae Iorga - de Mare Voevod de Alba Iulia. Întoarcerea tatălui avea să-i aducă fostului şi viitorului Rege noi suferinţe. Regina Elisabeta, „mama fostului rege şi fosta soţie a actualului rege” nu se poate împăca cu aventurile amoroase ale Regelui Carol al II-lea şi părăseşte România. Mihai, rămas la Bucureşti, îşi pierde mama la scurt timp după cei cinci ani în care a crescut în absenţa tatălui. Nu a scapat nici de „
corvoada” prezenţei la evenimentele oficiale
.
În anul 1937 Voevodul Mihai avea 15 ani. Era un elev silitor şi – incontestabil – era iubit de români. Români care vroiau să ştie cât mai multe amănunte din viaţa fostului şi… viitorului rege. Un articol publicat în numărul revistei “Realitatea Ilustrată” din 21 aprilie 1937 relatează, uşor romanţat probabil, cum îşi petrecea timpul Voevodul Mihai:
“În dosul Palatului Regal din Calea Victoriei se află o casă scundă cu un aspect burghez. Trecătorii nu observă nimic deosebit la dânsa, tramvaiele şi autobusele care tree pe acolo nu se sfiesc să facă acelaşi sgomot asurzotor, care exasperează nervii cetăţenilor din Capitală. Puţini bănuiesc că în această casă se află şcoala Voevodului Mihai. şcoala unde se plămădeşte mintea şi talentul celui ce va moşteni tronul ţării. După îndeplinirea câtorva formalităţi la mareşalul Curţii, ajungem la directorul “clasei Marelui Voevod Mihai”, d. comandor Preda Fundăţeanu, care în acelaşi timp e mentorul prinţului moştenitor. |
Împreună cu mentorul său
comandorul Fundăţenu |
E vremea recreaţiei. În curte răsună sgomotul vesel pe care-l fac 13 băieţi tineri, în vârstă de 15 ani. Ei joacă volley-ball. Voevodul e cel mai înalt între ei. El prinde mingea şi o aruncă cu mâna sigură peste plasă. Dacă n'ai fi prevenit, nici nu ţi-ai închipui că printre aceşti băieţi isteţi se află moştenitorul tronului. Toţi cei 13 tineri sunt îmbrăcaţi la fel, ei joacă cu acelaşi avânt şi aceiaşi veselie. În toiul luptei pentru minge Voevodul se isbeste de unul din colegii săi. Acesta cade şi imediat Voevodul se grăbeşte să-l ajute:- S'antâmplat ceva, Duşa?
- Nimic, Măria Ta - răspunde băiatul brun care căzuse.
Jocul continuă. Comandorul Fundăţeanu, care privea cu noi pe fereastă, ne spune:
|
| Împreună cu cei 12 colegi |
- Majestatea Sa a voit să obişnuiască pe prinţ cu realităţile. De aceea a ales 13 băieţi din diferite regiuni ale ţării, din diferite categorii sociale şi chiar de naţionalităţi deosebite, de vârsta prinţului moştenitor şi a format cu ei o clasă. Tânărul pe care l-ai văzur căzând e fiul unui ţăran din Transilvania. În clasă mai sunt trei fii de ţărani şi doi minoritari:un sas şi un ungur. Voevodul este tratat la fel cu colegii. Programul de învăţământ cuprinde materia obişnuită a tuturor şcolilor, predată însă după o metodă specială. Această metodă constă în faptul că elevul e factorul principal, profesorul mărginindu-se numai la rolul de conducător; el dă numai directivele şi ajută astfel la desvoltarea individuală a şcolarului. Profesorii - desigur cei mai buni din ţară - ţin seama de materia care trebuie predată paralel; aşa bunăoară, când la ora de literatură română se vorbeşte despre baladă şi profesorii de franceză şi germană predau acelaşi subiect.
Au loc discuţii săptămânale între elevi şi profesori despre problemele ivite în cursul ultimelor lecţiuni şi toată străduinţa este de a trezi interesul tinerilor pentru obiectele predate. Sunt trei ore de matematică, două de geografie, câte una de fizică, chimie şi ştiinţe naturale, trei ore de română, două de latină, două de germană, una de religie câte una de desen şi muzică. Ziua de joi e reservată cercetăşiei. În această zi se execută programe din regulamentul cercetăşesc. În aceste programe se întreprind şi lucrări manual. Cu câteva luni în urmă, sucursala din Bucureşti a firmei Ford a oferit Voevodului Mihai şi la doi din colegii săi posibilitatea să monteze un automobil. Lucrarea a durat 60 de ore şi a fost plătită conform tarifului de salarii a fabricei. Voevodul Mihai a câştigat astfel 500 lei prin munca Sa. Aceşti bani i-a vărsat la casa de ajutor a cercetaşilor săraci. Dealtminteri trebuie să spunem că distracţia de predilecţie a Voevodului este lucrul mechanic, în special motoarele de automobil.
|
La ora de
ştiinţe naturale |
Fiecare zi de şcoală începe cu rugăciunea de dimineaţă, spusă de monitorul clasei. Acesta se alege, prin rotaţie, dintre elevi, fiecare fiind monitor o zi. Cursurile încep la 8 dimineaţa şi Voevodul este foarte conştiincios, fiind aproape totdeauna cel dintâi la şcoală. Camarazii lui apreciază mult spiritual lui loial pentru că Voevodul pune mai presus de orice adevărul şi dreptatea. S'a întâmplat odată că elevii au voit să ascunda ceva profesorului lor. În acea zi prinţul moştenitor era tocmai monitorul clasei. El şi-a convins camarazii că e preferabil să mărturisească profesorului greşala lor. În fiecare Duminică au loc conferinţe ţinute de elevi şi ilustrate cu filme şi tablouri. Tema este aleasă de ei. Prinţul moştenitor are în clasa sa un aparat modern de proiectie, pe care-l manipulează singur. Ultima conferinţă pe care a ţinut-o Marele Voevod a avut subiectul următor: Navigaţia veche egipteană şi construcţia vaselor. El s’a slujit ca isvor de informa’iuni, de cartea lui Hendrick Willem van Loon, care tratează despre istoria navigaţiei, într-o traducere italiană.
Desigur că Voevodul Mihai are simpatii mai mari pentru unii dintre colegii lui decât pentru alţii, dar niciodată nu trădează aceste preferinţe.În fiece zi, el invită la Palat la rând pe câte unul dintre colegii săi, şi-şi pregăteşte, împreună cu acesta lecţiile, sau îşi petrece vremea cu jocuri şi sport. De curând, unul dintre colegii săi s'a îmbolnăvit şi n'a trecut nici o zi în care prinţul moştenitor să nu se intereseze telephonic de starea prietenului său, ba chiar să’l viziteze. Dorinţa Majestăţii Sale a fost ca Marele Voevod Mihai să nu se bucure de nici un fel de protecţie în faţa profesorilor săi şi să fie examinat cât de sever posibil. Dar n'a fost nevoie de această măsură, căci Voevodul este şcolarul cu cel mai desvoltat simţ al datoriei şi unul dintre elevii cei mai bine clasificaţi. Nu trebuie să uităm că moştenitorul tronului este foarte ocupat şi cu ore suplimentare de limbi străine, istorie a literaturilor, pian şi nici să omitem că el are obligaţiuni de îndeplinit.
E interesant să aflăm că Voevodul iubeşte în special geografia. El a prins dragoste de aceasta mai ales prin lectura cărţilor lui Baden Powell, despre călătoriile în ţările exotice. În timpul războiului din Abisinia, masa Voevodului era plină de cărţi despre Etiopia. Anumite evenimente internaţionale, le studiază pe hartă şi-şi formează astfel păreri proprii geopolitice. De curând a scris un studiu despre însemnătatea călătoriei lui Mussolini in Libia, şi acest studiu a fost foarte bine apreciat de profesorul de geografie al Măriei Sale. În ce priveşte limbile străine, Voevodul Mihai vorbeşte cu cea mai mare plăcere, după limba româna, pe cea engleză. Engleza este oarecum a doua limbă maternă a sa. Prinţul vorbeşte apoi foarte bine franceza, italiana şi germana.
|
În excursie
cu automobilul |
Cu tot programul supraîncărcat al cursurilor sale, Voevodul face mult sport. Aproape în fiecare zi, în recreaţie, joacă volley-ball. Este un automobilist iscusit şi-i place să umble şi pe motocicletă. Adesea parcurge, în tovărăşia camarazilor săi, şi în viteză mare, împrejurimile Bucureştiului, cu automobilul său “Lancia". Dar sportul preferat este vânătoarea. Majestatea Sa, ca vânător pasionat, e foarte bucuros că fiul Său prefer acest sport şi de aceea îl ia cu Dânsul la marile vânători pe care întreprinde.Voevodul Mihai fiind şef de patrulă străjerească, ia parte activă la toate lucrările străjereşti şi de gospodărie sătească. Şi educaţia militară care în timpul vacanţei ocupă aproape exclusiv pe Marele Voevod poate fi socotită printre ocupaţiile sportive. Măria Sa, deşi în etate de 15 ani, are multe cunoştinţe militare şi a căpătat gradul de sergent.
Suveranul care-şi iubeşte fiul nespus de mult, cere însă ca educaţia militară a Marelui Voevod să fie dintre cele mai severe. Trebuie să menţionăm că între tată şi fiu domneşte cea mai adâncă încredere şi o legătură camaraderească. M. S. Regele este un pedagog iscusit şi a declarat la recentul congres naţional al profesorilor români: “Dacă n'aş fi Rege, desigur că m'aş face profesor!" De aceea, Majestatea Sa a fixat pentru clasa Marelui Voevod Mihai o metodă care arată cel mai înalt simţ pedagogic. El îşi pregăteşte astfel fiul pentru misiunea înaltă la care este sortit. Nu trece zi în care Majestate Sa să nu petreacă 2-3 ore cu fiul Său. El se interesează îndeaproape de toate progresele pe care le face şi exercită un control sever asupra întregii activităţi a Marelui Voevod. De cele mai multe ori, Marele Voevod Mihai îşi prepară lecţiile pe a doua zi, în prezenţa Suveranului şi astfel pot fi văzuţi -tatăl şi fiul - lucrând laolaltă, în aceeaşi cameră. Unul la treburile statului, celalalt pregătindu-se ca s'o facă mai târziu." Sursa: articolul "O zi cu Voevodul Mihai" semnat G.M. - publicat de revista "Realitatea Ilustrată" numărul din 21 aprilie 1937 - din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
