Cazinoul din Constanța - ridicat începând din anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910 – a fost de la început o afacere de succes. Istoria acestuia a fost însă - încă de la început - umbrită de numeroase scandaluri financiare și de dramele jucătorilor ghinioniști. Tocmai de aceea, publicarea în presă a unor articole care dezvăluiau intenția de a fi construit un stabiliment destinat “jocurilor de hazard” în Sinaia – localitate care găzduia reședința de vară a Regelui Carol I – era considerată ca fiind o dezinformare pe care azi am încadra-o în categoria "fake news". “Gazeta Transilvaniei” dezmințea știrea “răspândită de opoziție” în numărul publicat în 18/31 mai 1911: “Casino-ul din Sinaia: Opoziția a răspândit versiunea, că la Sinaia se va instala un cazino pentru jocuri de hazard. Nici nu e nevoie să mai spunem că știrea aceasta e neadevărată. Euforia spitalelor și guvernul acesta țin prea mult la reputația Sinaiei pentru ca să tolereze așa ceva. Și apoi Regele Carol ar fi putut și să aprobe instalarea unui astfel de cazino la reședința sa de vară?”
Related Articles
| Cazinoul din Sinaia (azi un modern Centru internațional de conferințe) |
Cu toate acestea, construcția clădirii impunătoare care urma să găzduiască cazinoul a început în anul 1911, lucrăriile fiind finalizate într-un timp record. Cazinoul l-a avut ca prim acționar pe baronul Edgar de Marçay (acționar al cazinoului din Monte Carlo). Alți acționari au fost Eforia Spitalelor Civile, Primăria Sinaia, baronii francezi Iv De Marcay, Edmond De Marcay și Edgar De Marcay (acționari la cazinourile din Nisa și Monte Carlo), politicienii români Gheorghe Grigore Cantacuzino (zis Nababul), Nicolae Lahovary ș.a.
Relatarea evenimentele care au marcat inaugurarea din 9 iulie 1912 a stabilimentului destinat “jocurilor de hazard” este consemnată în articolul “Din România - Inaugurarea Cazinoului din Sinaia”, publicat în Gazeta Transilvaniei, numărul din 11/27 iulie 1912. Este de menționat că articolul cuprinde și mențiuni dintr-un interesant “interview acordat de d-nul Rozetti Bălănescu, unul dintre membrii societăţii ‹‹Sinaia››, care a ridicat această clădire”:
Din România - Inaugurarea Cazinoului din Sinaia
“Alaltă seară a avut loc în Sinaia inaugurarea cazinoului de acolo. Sala de teatru unde s-a ţinut festivitatea de inaugurare a fost plină de elita socială din Sinaia şi Bucureşti. La 9 oare şi-a făcut prezenţa şi familia domnitoare: M. S. Regele, M. S. Regina, AA. LL. RR. Principele Ferdinand, Principesa Maria, Principele Carol şi Principesa Elisabeta. La intrarea în sală a Suveranilor muzica a intonat Imnul Regal. M. S. Regele s-a întreţinut îndelung cu d-nul Gr. Cantacuzino, exprimându-şi satisfacţia pentru cazinoul din Sinaia. Trupa Cazinoului a executat apoi două numere de varietăţi şi ‹‹Ariciul şi Sobolul››, piesă într-un act de d-nul Victor Eftimiu, în urma cărora la oarele 10 M. S. Regele şi M. S. Regina au părăsit festivitatea. AA. LL. Regale Principii Moştenitori au rămas până la sfarşit, urmărind întreg programul.
Din prilejul inaugurării cazinoului ‹‹Seara›› publică un interview mai lung cu d-nul Rozetti Bălănescu, unul dintre membrii societăţii ‹‹Sinaia››, care a ridicat această clădire. Din acest interview reţinem următoarele: Eforia spitalelor civile, a spus d-sa, în dorinţa de a ridica staţiunea climaterică Sinaia, a înfiinţat cu autorizaţia Parlamentului o societate pentru a clădi un hotel, un cazino şi un palat al sporturilor în această localitate. În ceea ce priveşte scopul societăţei, de care văd că vă interesaţi, a continuat d-l Rosetti-Bălănescu, el este după cum uşor ne putem închipui nevoia reclamată de atâta timp, de a se face la Sinaia o staţiune climaterică de prima ordine, o staţiune însemnată, unde să putem atrage cât mai mulţi vizitatori de la noi şi chiar din streinătate. Cu modul acesta, în intenţiunea noastră este de a opri ca banii să iasă din ţară, şi de a căuta să aducem la noi banii străini. În această privinţă nu trebuie să uitaţi că Elveţia, Franţa şi alte state sunt ţări cari fac avuţii însemnate cu banii vizitatorilor străini. Că Eforia a avut acest scop şi n-a avut un moment intenţia câştigului, este hotărârea luată ca să-şi vândă acţiunile societăţei pe care le posedă în valoare de un milion, pentru ca aceşti bani să-i întrebuinţeze la nevoile spitaliceşti.
Vorbind apoi de campania ziaristică dusă în contra Cazionului din cauza pericolului, ce-l prezintă jocurile de hazard, d-l Rosetti a declarat următoarele: Cazinou fără jocuri nu se poate concepe; dar depinde de ce fel de jocuri. D. Carp a promis anume că în cazinoul din Sinaia nu vor fi permise decât jocurile practicate în cluburi şi în acest sens s-a specificat şi în autorizaţia dată societăţei de consiliul de miniştrii. De aceea în cazinou nu se va întrebuinţa nici un joc pus în mişcare în mod mecanic cum este ruleta sau căişorii. Mai mult, spre a vedea că nu urmărim nici un interes, mergând mai departe decât s-a cerut prin consiliul de miniştri, am hotărât ca în club să nu poată intră nici o persoană care nu va fi admisă ca membru de cătră comitet, funcţionarii inferiori fiind cu totul opriţi prin statute de a frecventa clubul.” (articolul “Din România - Inaugurarea Cazinoului din Sinaia” – publicat în Gazeta Transilvaniei – nr. din 11/27 iulie 1912)
| Berbecul și cornul abundenței simboluri ale activității desfășurate aici |
Veştile despre inaugurarea luxosului Casino din staţiunea reşedinţă de vară a Casei Regale a României s-au răspândit rapid şi au ţinut capul de afiş al ziarelor din România și din Europa. Este demn de menționat că, la doar două zile după inaugurare, un mare scandal avea să arunce umbre peste activitatea desfășurată aici: fraţii Loebel s-au sinucis după ce şi-au pierdut întreaga avere la Casino.
„Ziarele ‹‹L'Indépendance Roumaine››, ‹‹Adevărul››, ‹‹Viitorul›› şi ‹‹Seara›› s'au încăierat straşnic şi se învinuesc reciproc: ba că cutare dintre ele a primit atâtea mii de franci ca să apere ‹‹jaful şi corupţiunea›› de la Cazinourile din Sinaia şi Constanţa, ba că altă gazetă a cerut o sumă de bani ce i s'a refuzat şi de aceea atacă guvernul care patronează şi pe domnii cari exploatează numitele localuri. De mult n'am mai pomenit o polemică aşa de scârnavă şi de înjositoare în presa românească. Confraţilor, încetaţi, pentru Dumnezeu, că faceţi de ocară o întreagă instituţiune onorabilă şi folositoare. Rezolvaţi neînţelegerea dintre voi prin ‹‹Sindicatul Ziariştilor››, printr'un juriu de onoare, oricum, dar nu mai daţi publicului spectacolul acesta ruşinos.” (extrase din articolul “Tot despre ‹‹bulă›› e vorba”, semnat ”Contele de Tekirghiol”, publicat în revista „Furnica” – numărul din 9 august 1912)
„Adevărul susţinea că deoarece ‹‹bula›› lui Heitz (notă: Alphonse Heitz - administratorul Cazinoului din Constanța) a fost suprimată ca imorală, să se suprime şi ‹‹bula›› lui Mareay. Ziarul Seara răspunde că tăierea ‹‹bulei›› lui Heitz nu i-a adus nici o pagubă, numitul fiind evreu; şi dacă Adevărul i-a luat apărarea, e că Heitz îi dădea o subvenţie destul de grasă, pe câtă vreme Mareay l-a tratat, pur şi simplu, cu: ‹‹Mars...ay d'aici!››. Adevărul ripostează că Seara a luat 6.000 lei de la Mareay; şi că afacerea fiind făcută prin intermedierea Prinţului Griguţă Cantacuzino, patronul Serei, e foarte natural ca sluga s'aprobe actele stăpânului. (…) În timpul când Adevărul se certa cu Seara, acuzându-se reciproc că au luat bani de la antreprenorii ‹‹bulei››, ziarul liberal Viitorul făcea pe ţaţa, învrăjbindu'i şi mai rău cu insinuări diabolice şi calomnii perfide (uf!). Toată lumea s'a întrebat curioasă: oare gheşeftara presă liberală n'a încercat să ciupească şi ea ceva de pe urma ‹‹bulei››? Ba bine că nu!” (extrase din articolul “Războiul celor două ‹‹bule››, semnat ”Năiță Idiotu”, publicat în revista „Furnica” – numărul din 9 august 1912)
‹‹Pe când trimit aceste scrisori din Londra, am avut totdeauna grijă să nu scap nimic din ceea ce spun ziarele engleze serioase cu privire la românime şi la lucrurile româneşti. Aşa că nu pot trece sub tăcere nici chestia casino-ului din Sinaia. Această mare binefacere, pentru care - cum spune dl. Iorga în “Neamul Românesc”: „datorim cu toţii, naţia întreagă, o mare recunoştinţă domnilor civilisatori, cari de departe au venit să aducă în barbaria noastră, neexpertă încă în măsluiri, binefacerea culturală a “bulelor” americane şi europene, a avut un răsunet şi în presa engleză. Numeroase gazete, ca „Daily News”, „Reynolds' Weekly Newspaper”, „Yorkshire Evening Post”, „Standard”, toate au avut să spuie ceva despre casino-ul nostru. Revista „Near East” adaugă încă şi o explicaţie, foarte măgulitoare, se înţelege: „Bogătaşul român e un jucător născut, şi-i cu mult mai bine să-şi piardă banii în ţară decât la Monte Carlo, Nizza, ori Ain-les-Bains”. După aceste rînduri, ar fi de dorit ea fiecare oraş al nostru să-şi aibă casinio-ul cu ruleta. Nu ne îndoim că - precum avem legea încurajării naţionale, se va găsi un ministru care să aducă înainte a camerei şi o lege de încurajare a ruletei naționale. Un asemenea ministru, în vechea vorbă parlamentară: va binemerita de la naţiune.›› (notă la rubrica “Scrisoare din Londra” - semnată D. Larungu – publicată în ziarul “Românul” din 10/23 august 1912)
Cu toate acestea, cazinoul din Sinaia a devenit în scurt timp atracţia staţiunii şi o importantă sursă de venituri pentru acţionarii săi. Casinoul a funcționat cu intermitențe - în timpul celor două războaie mondiale primind destinația de centru pentru refugiați și răniți. Casinoul a funcționat până în 1947, an în care regimul comunist instaurat în România a interzis jocurile de noroc de acest tip. Astăzi clădirea Cazinoului din Sinaia - complet renovată - se află în administrarea Consiliului Local al oraşului Sinaia şi adăposteşte Centrul Internaţional de Conferinţe.
Vă propun să încheiem povestea într-o notă amuzantă, cu ajutorul unor texte publicate de revista “Furnica”:
Refrenul decavaților
Azi toată lumea e sătulă
De Cazinouri și de “bulă”;
De la Constanța, din Sinaia,
Se’ntorc pârliții’n București,
Bocindu-se ca cucuvaia.
Și pe oricine întâlnești
Pe stradă, în tramvai, în tren,
Îți cânt’același trist refren:
- Prostia mea tu să n’o faci!
Decât să pierzi la ‹‹bulă›› lei
Mai bine du-te, bre, să bei
La-alde Iordake din Covaci!
(semnat “Reporter” – revista „Furnica” din 16 august 1912)
Vodă: Situation politic ești așa de încurcat că sunt silit să consult chiar la dumneata: ce opinion aveți? Mița Biciclista: Drept să-ți spun, Sire, vacanța asta nici n’am gândit la politică: mi-am încercat și eu norocul cu jocul la modă. Când la Cazinoul din Constanța, când la cel din Sinaia. Conu’ Petrake: Cum s’ar zice, Majestate, s’a plimbat din bulă în bulă. (caricatură pe coperta revistei „Furnica” din 30 august 1912) |
Dialog de actualitate
În parcul din Sinaia, pe aleea din fața faimosului Cazino. Un domn tânăr întâlnind un domn mai în vârstă, i se adresează cu obișnuita formulă de politețe:
- Ce mai faci?
- Eu ca eu; tu însă nu arăți bine. Iar ai jucat la ‹‹bulă››!
Drept răspuns. Tânărul scoate batista și’ncepe să’și șteargă nervos sudoarea ce’ isvorâse brusc pe frunte la auzire cuvântului ‹‹bulă››. Domnul în vârsă compătinitor:
- Ras?
- Complet! – taie el cu mâna aerul orizontal. Pentru a patra oară în două zile!
- Dacă ai fi numai tu!...
Domnul mai tânăr din ce în ce mai agitat:
- Eu am venit aici să mă repauzez... știi d-ta: boala de nervi care era să mă dea gata’n iarnă. Și când colo... ia privește în ce hal sunt! Și asta unde, mă rog... în reședința de vară a curții regale! E o mare rușine! Adică Regele n’are nic o putere ca să intervie...
- Ar face-o cu dragă inimă, dar îi e rușine...
- De ‹‹bulă››?!
- Alta-i cauza. Majestatea Sa vorbește cam stricat românește...
- Ce are a face?
- Tocmai pentru aceasta: tu știi bine cum pronunță nemții pe ‹‹b››!
(semnat “Nae Saltimbacu” – revista „Furnica” din 30 august 1912)
