Câteva glume şi caricaturi drăguţe culese din numerele apărute în anul 1878 ale foii satirice şi umoristice “Bobârnacul” – răsfoite din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureştilor:
"Un bărbat în ceasul morţii, văzându-şi femeia plângând, i-a zis:
- Nevastă, eu mor. Paul, tovarăşul meu, îmi va ţine locul; el va face lucrurile pe care le făceam eu, până când ţi se va regula starea.
- Trebuie să mă gândesc, pentru că am vorbit deja cu altcineva să-ţi ţină locul…”
Anglia adresându-se Rusiei: - Ursule încă un pas, şi-ţi pun botniţa pe nas! |
“Un ţăran, venind pentru prima oară la Bucureşti şi ajungând pe podul Mogoşoaiei, rămase uimit văzând mulţimea prăvăliilor, împodobite cu fel de fel de table şi inscripţii. El dori să vadă ce marfă cuprinde fiecare din aceste prăvălii. Intră, la întâmplare tocmai într’o zarafarie (notă: cămătărie, loc unde se schimbau banii) şi nevăzând nici o marfă expusă la vedere, întrebă pe un om ce se afla înauntru ce marfă vinde. Zaraful, vrând sa râdă de dânsul, îi răspunse:
- Capete de măgar…
- Pe legea mea, urmă ţăranul, trebuie să aibă mare căutare marfa dumneavoastră, căci nu mai văd decât unul în toată prăvălia…”
***
“- Ioane - a spus un boier către servitorul său. Am să plec mâine dimineaţă la cinci ceasuri, aşa că nu uita să vii să mă scoli pe la 4.
- Prea bine domnule, a răspuns Ion, dar pentru ca să nu uit să aveţi bunătatea să sunaţi din clopoţel pe la trei şi jumătate…”
| Europa: Ce zici ursule, e destul? Ursul: Încă puţin. După ce se va rupe craca o voi putea înhăţa mai bine! |
“Domnul X… făcu o masă la care, pe lângă alţi invitaţi, a chemat şi pe preotul mahalalei. După ce se isprăvi masa, ieşiră cu toţii în grădina prin care păştea măgarul gazdei. Îndată ce a văzut pe preot, măgarul s-a apropiat de dânsul.
Unul dintre invitaţi, voind să facă spirit, întrebă:
- De ce s-a apropiat măgarul de sfinţia ta?
- Asta nu ştiu, răspunse preotul, dar întrebarea ta e atât de spirituală încât de aici înainte, ori de câte ori voi vedea un măgar, îmi voi aduce aminte de dumneata.”
***
“Convorbire între o peţitoare şi un flăcău de însurat:
- Zestrea e destul de bună, dar toată în pământuri; viitoarea soacră nu are bani în numerar.
- Eu aş vrea contrariu…
- Adică cum ?
- Soacra să fie în pământ şi zestrea în numerar…”
***
“Un chirurg făcea o operaţie unui nefericit june.
- Mi-am pierdut ochiul ? – îl întreabă tânărul pe medic.
- Nu, uite-l în mâna mea! – răspunse medicul.”
***
“Unui om turtit de beat, i-a căzut pălăria pe jos, în noroi. El se uita la ea, fără să puie mâna să o ridice:
- Dacă te-aş ridica aş cădea eu, căci nu mă mai ţin picioarele; dar dacă aş cădea, tu nu m-ai putea ridica, aşa că… te las!
Şi beţivul plecă înainte cu capul gol…”
Congresul de pace de la Berlin: Încă o partidă de cărţi! Nu ştim cine va pierde din marii jucători. Poate la sfârşit vor plăti... cei ce nu joacă! |
“Un ginere se întorcea de la înmormântarea soacrei sale.
- Tii, m’a apucat o durere grozavă de cap, spuse el către soţia sa.
- Biata mama, nici eu nu o să o uit mult timp - răspunse femeia.
- Pe mine nu m-a apucat capul de asta. Nimic nu poate fi mai supărător decât să mergi atât de încet când îţi conduci soacra la groapă...”
***
“- Te rog, du-te! Dacă vine bărbatul meu? Ar trebui să fii mai prudent…
- Dar doamnă, şi dânsul ar trebui să fie prudent şi să nu apară tocmai acum…”
***
“- Pe lumea cealaltă sunt trei opriri, spuse un evlavios, infernul, purgatoriul şi paradisul.
- Pe lumea asta numai una, i s-a răspuns: Femeia. Ea e paradisul ochilor, infernul sufletului şi purgatoriul portmoneului…”
***
“Un june copist ameninţa pe şeful său că dacă îl va scoate din slujbă, va omorî oameni ca să se poată hrăni.
- Te vei face bandit ? – îl întrebă acesta.
- Nu domnule, îi răspunse copistul, voi învăţa medicina!”
***
“La un birt, un beţiv se ciorovăia cu birtaşul pentru că acesta nu avea vin vechi.
- Ce vină am eu – zise birtaşul – dacă nu-l lăsaţi voi să se învechească…”
***
“Pe bulevard, un june care mergea în spatele unei doamne o întreabă:
- Nu vă e urât singură, doamnă?
- Nu domnule, sunt cu lacheul dupa mine…”
***
“Un june chipes vine în orasul I… Aici se întâlneşte cu un domn ale cărui trăsături semănau perfect cu ale lui.
- Mare asemănare între noi – spuse domnul. Negreşit mama ta a trecut prin oraşul nostru…
- Nicidecum. În schimb bunicul venea adesea…”
***
“La un bal, soţia unui bancher purta o rochie foarte decoltată.
- Domnule – i-a spus un june bărbatului acesteia – dumneata, ca bancher, trebuia să îi fi spus soţiei tale cum trebuiesc închise tezaurele…”
