În zilele următoare Guvernul va ridica în sfârşit vălul cu care a acoperit până acum magistrala lui creaţie: bugetul României pentru anul 2019. Vom putea în sfârşit să răsuflăm uşuraţi, lămurindu-ne care au fost “politicile publice” care au stat la baza alcătuirii lui. O să vă dezvălui in exclusivitate cele două principii de bază cu ajutorul cărora s-a conceput acest nou buget:
1. Majorarea – pe cât posibil bine ascunsă – a birurilor impuse contribuabililor;
2. Camuflarea într-un mod profesionist a cheltuielilor făcute pentru umplerea buzunarelor membrilor clasei politice.
De unde ştiu? Cum, de unde ştiu? Nu e nimic nou sub soarele României. Dacă nu credeţi, vă invit să citiţi pentru început un articol publicat de revista “Furnica” pe această temă în anul 1905:
Numai două zile au fost orânduite anul acesta pentru discuţia Bugetului. Pentru că oamenii înfometaţi nu vorbesc la masă. Ei mişcă fălcile pentru a mesteca nu pentru a exprima cugetări. Bugetul e destinat pentru stomac, nu pentru cap. E foarte natural că desbaterile Bugetului au fost reduse la minim posibil. S’a zis că Bugetul este Viţelul de aur la care toată lumea se’nchină. E o greşeală. Viţelul a crescut în fiecare an şi necontenit s’a umflat – la cheltuieli bineînţeles. Bugetul a devenit buget, aşa că astăzi de aflăm în faţa unui adevărat Bou de aur – sau de caşcaval susţin alţii – care rumegă nesăţios toată seva acestei ţărişoare.
România: Flămând mai e maică! De-l mai ţinea niţel în opoziţie, murea bietul copil de foame! |
Related Articles
Conservatori sau liberali Au ideal naţional Nu ploi de gloanţe în Carpaţi Ci-o ploaie bună de cârnaţi! |
Mai spun alţii că idealul nostru naţional ar fi reconstituirea unei împărăţii alcătuite din toate provinciile româneşti. Amăgire! Adevăratul ideal naţional al fiecărui Român care se respect este de a se înfrupta cu un dumicat cât de mititel din Buget. Sunt unii fericiţi care debutează în viaţă prin a li se plăti chiar doica din Bugetul statului şi a căror existenţă se ilustrează numai prin aceste trei acte mari şi importante: bursă, leafă, pensie. Sunt oameni care n’ar însemna nimic, ar pierde orice raţiune de a fi dacă nu ar trăi din buget, precum peştele n’ar putea vieţui fără apă, nici lăcusta fără să devasteze holdele.
Eminescu a cântat pe Bulgăroii cu ceafa groasă din sfatul ţării. Când se va naşte marele poet satiric care să imortalizeze pe Românaşii cu leafa grasă? Ei sunt legiune. O speţă zoologică care caracterizează numai fauna patriei noastre. Boul mănâncă iarbă, porcul tărâţe, alte animale numai carne, omul este şi ierbivor şi carnivor; politicianul român are însă o hrană deosebită de a tuturor gângăniilor de pe pământ: el se nutreşte numai cu Buget.
În alte ţări Bugetul serveşte la facere de şcoli, de spitale, de biserici, de aşezăminte pentru îmbunătăţirea trupească şi sufletească a poporului. Cu un cuvânt aiurea, Bugetul nu-i lucru de mâncare. La noi Bugetul slujeşte la facere de lefuri, diurne, sinecure, jetoane de prezenţă, în sfârşit o sumă de articole de consumaţiune care proclamă încă o dată superioritatea bucătăriei orientale, unica superioritate cu care contribuim noi la îmbogăţirea patrimoniului civilizaţiei mondiale.
România: – Moşulică, parcă ai mai întinerit, nicodată nu te-am văzut aşa vioi...
|
Plecaţi-vă smeriţi fruntea şi proslăviţi Bugetul, voi toţi care nu puteţi vieţui prin voi înşi-vă, budgetivori mari şi mici, de la ministru până la un modest intendent al cimitirului Pătrunjel. Iar voi toţi ceilalţi care, pentru a câştiga o bucată de mămăligă cu ceapă sau mai adeseori cu pelagră, spuntecaţi cu plugul din zori până seara inima împietrită şi ingrată a pământului; voi ceilalţi care spre a agonisi un trai păcătos vă chinuiţi în fabrici, în ateliere, oameni cinstiţi osândiţi la munca silnică a unor ocne care au asupra celorlate numai tristul avantaj de a da condamnaţilor oricând libertatea de a muri de foame evadând, voi ceilalţi care faceţi negoţ, ştiinţă sau literatură, fără ajutorul Bugetului, constituiţi-vă şi voi laolaltă într-un mare partid. Ziceţi-i, bunăoară, partidul lui Hübsch. Programul vostru? Rezumaţi-l la lapidara formulă a nemuritorului Hübsch, stoicul filosof, profundul psiholog, care a cunoscut mai bine ca oricine altul scumpa noastră ţară.” (articolul „ Budgetul” – semnat R. (George Ranetti ?) – „Furnica” – 3 aprilie 1905 )
Dacă nu am reuşit să vă conving, vă mai rog să citiţi şi o parodie publicată în anul 1904 de aceiaşi revistă satirică “Furnica”:
