Inima Reginei Maria a României a fost depusă, în ziua de 4 noiembrie 2015, în Camera de Aur a Castelului Pelișor din Sinaia, după 77 de ani de la moartea reginei (18 iulie 1938). Astfel, pelegrinajul inimii celei care a fost cea mai iubită regină a României, și-a mai găsit un loc de odihnă.
| Regina Maria a României |
Caseta din argint aurit ornată cu pietre prețioase care adăpostește inima îmbălsămată a Reginei a fost depusă inițial, conform dorinței acesteia, în capela Stella Maris de la Balcic: “Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieţi atâţia au venit la inima mea încât moartă chiar, aş dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria şi bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dimpotrivă de pace şi de farmec cum a fost când eram în viaţă.” (pasaj din testamentul Reginei Maria)
| Capela Stella Maris din Balcic |
Regele Carol al II-lea şi fiul acestuia, Regele Mihai, au îndeplinit dorinţa reginei: după ce inițial a fost depusă la mănăstirea Cotroceni, în luna octombrie a anului 1938, inima reginei fost transportată de la Constanţa la reşedinţa din Balcic, cu distrugătorul "Regina Maria" și a fost depusă cu toate onorurile în capela Stella Maris, biserica pe care cea numită de popor “Mama Regina” clădit-o în Balcic, la marginea mării. Tunurile distrugătorului "Regina Maria" au tras atunci 21 de salve, iar gorniştii companiei de marină au sunat stingerea.
| "În capela Stella Maris, într'o casetă de aur odihnește la Balcic, așa cum I-a fost dorința, inima neuitatei și iubitei Regine Maria a României" ("Ilustrațiunea Română" - noiembrie 1938) |
Din păcate soarta nu a vrut ca inima reginei să aibă parte de o odihnă liniștită. În anul 1940, după ce România a cedat Cadrilaterul Bulgariei, inima reginei a fost readusă în ţară, tot cu distrugătorul "Regina Maria". Inițial, caseta care conținea inima Reginei Maria a fost dusă la Bran şi aşezată într-un spaţiu special amenajat, săpat în stânca muntelui Măgura, lângă Castelul Bran.
| Nișa din stânca Muntelui Măgura |
Principesa Ileana, a ridicat în anul 1940, pe un teren al Castelului Bran, o micuţă capelă, copie fidelă a Stellei Maris din Balcic. Aici a fost depusă în anul 1941 caseta cu inima Reginei Maria. Capela numită "Inima Reginei Maria" a fost pictată de către pictorul Arthur Verona și a fost sfințită de părintele Arsenie Boca, de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus.
| Capela "Inima Reginei Maria" din Bran |
Din păcate nici în micuța capelă din Bran inima Reginei Maria nu a reușit să își găsească liniștea. În 5 iulie 1968, activiști comuniști au deschis cu răngile sarcofagul care ascundea caseta cu inima reginei. Aceasta a fost depusă în casa de bani a Muzeului Castelului Bran. În anul 1971 – caseta din argint aurit a fost mutată la Muzeul Naţional de Istorie a României, din Bucureşti, unde a fost deschisă. Caseta de argint aurit și caseta ortogonală mai mică din interior, în care era păstrată inima reginei, au fost incluse - goale - în colectia Tezaurului Istoric al României. Inima cele mai iubite regine a României a fost pusă spre păstrare în depozitul Muzeului Național de Istorie al României, într-o cutie de plastic.
| La Muzeul Național de Istorie din București |
Începând din ziua de 4 noiembrie 2015, inima Reginei Maria se odihnește în Camera de Aur a Castelului Pelișor din Sinaia, aceiași cameră în care, în 18 iulie 1938, regina murea. Pelegrinajul inimii celei care a fost cea mai iubită regină a României, își mai găsește astfel un loc de odihnă.
| Camera de Aur a Castelului Pelișor |
Nu pot să închei decât consemnând un alt fragment din testamentul Reginei Maria. Și să sper că poporul român își va găsi resursele de a făuri un loc în care inima Reginei Maria să își găsească cu adevărat liniștea, așa cum o merită cu prisosință: “Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.”
