În zîmbet de copil îmbrățișez pămantul, Îi stropesc țărîna cu lacrimi calde,dulci Îi slăvesc tăcerea, Sfîntul! și farmecul în dans de fulgi. Mă întorc spre tine ,Mama! A tot ce e Suflare! Prind rădăcini de stîncă nezdrobită, îți făuresc altare.… Read more ›
Related Articles
This post first appeared on Tergiversarea Timpului - Promovam Creatia Literara, please read the originial post: here
