Georgiana Iatan are 18 ani, este studentă la Facultatea de Drept din București și este pasionată de artele marțiale. Georgiana povestește pentru Libertatea cum a început drumul ei în lumea artelor marțiale, despre reușite printre încercări, și despre ce înseamnă să practici un sport de contact ca femeie.

Reli Croitor este studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Materialul de față a fost realizat în cadrul seminarului de Jurnalism narativ.

Georgiana practică Jiu-Jitsu de performanță încă din clasa a VIII-a. Pe atunci, își dorea să intre la liceul militar. Antrenorul care o pregătea pentru a lua probele sportive era și profesor de Jiu-Jitsu. Acesta i-a sugerat să vină și la antrenamentele de arte marțiale. L-a ascultat. Așa a ajuns să se antreneze în același timp și pentru Jiu-Jitsu, și pentru admiterea la liceul militar. „Nu am intrat la liceul militar, așa că am rămas cu Jiu-Jitsu”, spune Georgiana. Acum, adversarii au ajuns să-i spună „prințesa lotului” pentru că e printre puținele fete din acest sport.

Georgiana Iatan

Două vieți

Jiu-Jitsu este o artă marțială străveche care datează din secolul al XVI-lea. La începuturi, fondatorul, Shirobei Akiyama, a observat că în timpul furtunilor, ramurile copacilor se rupeau. În schimb, sălciile se eliberau cu ușurință de greutatea zăpezii. Denumită și arta supleței, aceasta nu neutralizează puterea cu putere, ci urmărește ca superioritatea să nu fie dată de forța brută, ci de flexibilitate, potrivit informațiilor publicate pe pagina Federației Internaționale de Jiu-Jitsu.

În prezent, Georgiana Iatan este studentă la Drept. Georgiana studenta și cea care poartă kimono trăiesc în două lumi diferite. „Sunt două vieți total diferite. De la viața de bătaie, arte marțiale, luptă, te duci pe partea de Drept. Îmi place, într-un fel, să le fac pe amândouă. Nu aș putea să trăiesc fără ele”, spune Georgiana.

Înainte să înceapă facultatea mergea zilnic la antrenamente, două ore și jumătate. Alături de colegii ei, se antrenează într-o sală mică, cu pereți albi și saltele verzi. „Noi avem un perete pe care sunt pictate niște scări. Îmi place să stau să mă gândesc ce ar putea să însemne”.

Sala unde se antrenează Georgiana

„Am probleme de om bătrân deja”

De-a lungul anilor, a parcurs un drum lung, plin de medalii, dar și de accidentări. „E greu, ca fată, să faci ce fac eu pentru că tu, în momentul în care faci sport, îți asumi accidentări, lovituri. Mi-am rupt genunchii, toate articulațiile sunt distruse. Am probleme de om bătrân deja și am spatele făcut varză. Sportul de performanță vine la pachet cu lucrurile astea”, povestește ea.

La început de pandemie, Georgiana a avut un accident grav la genunchi. Doctorul i-a spus că nu mai poate să practice Jiu-Jitsu deloc și că este cazul să renunțe. Spune că a fost norocoasă totuși, pentru că a putut să ia o pauză în timp ce nu se țineau nici antrenamente din cauza situației de atunci.

După o perioadă, s-a reîntors. „Am făcut recuperare ca să pot să mă duc”, spune. Accidentările au fost multe, dar puține au fost momentele în care a vrut să renunțe. Chiar dacă era accidentată, participa de fiecare dată la concursuri, în ciuda durerilor. Așa s-a întâmplat și la Europenele din 2021. Avea tot spatele înțepenit. Cu toate acestea, a obținut o medalie de aur, trei de argint și una de bronz. „Ai adrenalină. În momentul acela, știi că trebuie să faci ceva bine și uiți de tot”, își explică reușitele.

Chiar dacă au existat și accidentări, Georgiana a participat de fiecare dată la concursuri

Mai mult curaj

Despre ea, spune că este o fire foarte vulcanică. „Mai ales pe partea de sport sunt foarte ambițioasă, curajoasă”. Înainte să se apuce de Jiu-Jitsu, spune că era diferită, iar acest sport a contribuit la dezvoltarea ei. 

Înainte nu eram așa. Nu aveam curajul pe care îl am acum. Să pot să mă duc să spun ceva fără să îmi fie teamă. Când eram mai mică, îmi era rușine de mine, de cine sunt.

Georgiana Iatan:

Fosta dirigintă a Georgianei, Niky Gheorghe, povestește despre cum vede ea evoluția tinerei. „Este fantastic să văd transformarea ei dintr-o fetiță firavă, cu ochi mari și curioși, în tânăra puternică de astăzi. Îmi amintesc foarte bine momentul în care mi-a spus fericită, într-o zi la școală, că s-a apucat de Jiu-Jitsu. Iată că nimic nu a fost întâmplător”, a spus profesoara, pentru Libertatea.

Georgiana are și o latură artistică. Îi place să picteze, încă de când era mică, a început prin clasa a VI-a. După pandemie, a participat la un curs de realizat portrete. Cu toate astea, cel mai mult îi place să picteze peisaje.

Pentru ea, și Jiu-Jitsu este o artă. Spune că nu-l mai privește de mult timp doar ca pe un sport, căci, în viziunea ei, e mult mai complex: trebuie să citească omul, să știe ce urmează să facă încă dinainte să se miște. Să gândească prizele, să aibă viteză de reacție. Are 46 kg, dar spune că poate să doboare pe oricine, indiferent de greutate, fie că este vorba de fete sau băieți, căci nu e vorba de forță, ci de tehnică.

Georgianei îi place să picteze

„E foarte greu pentru mama să susțină doi sportivi care se duc în țări străine”

Copilăria ei nu a fost ușoară. Dar atunci când i-a descoperit pe cei de la Budo Seishin, clubul de care aparține, și-a găsit a doua familie. Pe antrenorul ei, Doru Galan, îl vede ca pe  un model. El a inspirat-o să își dorească să urmeze școala de antrenori, să le ofere celor mai mici decât ea ce a învățat la rândul ei. „El face totul cu pasiune, cu calm și drag pentru elevi și sport”, îl descrie Georgiana pe antrenorul ei.

Crede că generațiile s-au schimbat și se vor mai schimba până va ajunge să predea. Cu toate acestea, chiar dacă va încerca să se muleze pe caracteristicile noi ale elevilor, principiile pe care le-a învățat de la antrenorul ei vor rămâne neschimbate. Disciplină, respect, empatie, corectitudine – pe ele se bazează Jiu-Jitsu și orice sport, spune Georgiana. Sunt valorile pe care alege să le poarte în fiecare zi atât la antrenamente și concursuri, cât și în afara lor.

Premiul cel mai mare e bucuria mamei când vine acasă cu o medalie, spune Georgiana

Fiecare competiție vine și cu un premiu. Pentru Georgiana, premiul cel mai mare e bucuria mamei când vine acasă cu o medalie. Spune că este susținătorul ei numărul unu, iar fără ea, nu ar fi reușit. În 2023, tânăra nu a vrut să meargă în Kazahstan, la Mondiale, din cauza eforturilor financiare. Campionatul urma să aibă loc între 20 și 25 august. Fratele ei mai mic, Mateo, practică același sport, iar asta însemna cost dublu, pentru că amândoi participau la concurs. A vrut să renunțe la locul ei în concurs, ca să poată merge fratele ei, încă la început de drum.

Cu toate acestea, mama lor i-a trimis pe amândoi la competiție. „Mama e vânzătoare la un magazin. E foarte greu pentru ea să susțină doi sportivi care se duc în țări străine. O să o răsplătesc”, spune studenta.

Pe 27 august, după competiție, aceasta i-a așteptat pe copii la aeroport. Mateo avea o medalie de bronz, iar Georgiana s-a întors campioană mondială.

The post REPORTAJ. „Prințesa” de la Jiu-Jitsu. O studentă la Drept este campioană mondială la arte marțiale first appeared on .