Nr. 149 / 30 Decembrie 2002, Iasi - Romania
Numar de Craciun (2002)
La realizarea acestui numar au participat: Eduard Orasanu, Sabina Dodan, Alin-Lucian Creanga, Alina Simion, Alin Cristea, Roxana Gacea, Lena Grigoroscuta, Daniel Bud, Ionut Apostu
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Eduard Orasanu
Editorial
Lasati-ma sa fiu putin patetic, putin "obraznic", putin nemultumit. Lasati-ma sa va scutur putin, sa patrund, de pe tastatura si ecran, in suma dumneavoastra de obiecte sau idei, de prietenii sau indiferente, care merita pastrate, "rontaite", discutate.
Vreau sa fiu pentru o secunda (si mai bine) pe buzele voastre. Buze oarecum distrate, oarecum obisnuite cu e-mail-urile, cu revistele, cu anunturile, cu reclamele. Pe buzele ce rostesc, hmm, ssj...
Lasati-ma sa va spun ca aproape nu va cunosc, ca m-am obisnuit sa scriu, uite asa, cititorului fara chip si nume. Ca m-am obisnuit sa nu simt respiratia si freamatul, crezurile si nelinistile, din spatele adreselor de mail.
Vreau pentru o secunda (si mai bine) sa ne oprim, eu si tu. Eu sa ma opresc si sa nu mai scriu de-a valma, de-a "oricum", de-a "SSJ-ul nu trebuie sa moara", iar tu sa te opresti si sa nu ma mai primesti din obisnuita, din: "oricum, sunt baietii simpatici – s-au luat ei de multi si multe", din: "e slabut, e difuz, e fara rost, dar dorul meu de tara..."
Lasati-ma sa va spun ca joaca s-a terminat. Am crescut baieti mari, avem patru ani de hoinareala pe "strada jurnalului sarat". Si uite asa am descoperit ca ne invartim, ca ne sucim, ca nu avem proiecte sau un minim sentiment de dezvoltare, ca nu suntem relevanti, ca nu informam, ca nu ne bagam in seama, ca nu ne bagati in seama, ca nu ne luam in serios, ca nu ne luati in serios.
Vreau pentru o secunda (si mai bine) sa ne oprim, eu si tu. Iata, putin ne-am plictisit, putin am ramas fara directie, putin am renuntat la reactii, la corespondenta, putin am renuntat la puntea dintre noi, dintre mine si tine. Vezi, nici nu stiu de cand ma primesti, nici nu stiu de cand ai auzit de mine (ssj), poti sa ai trei ani, poti sa ai o saptamana, cum sa te privesc, cum sa ma las privit?
Lasati-ma sa va spun ca jocul s-a sfarsit. Am crescut baieti mari, avem patru ani de santier, de constructie, de zugraveala. Si uite asa am invatat sa ne exprimam, sa avem curaj sau, dimpotriva, temeri, sa ne facem placuti sau neplacuti, doriti sau refuzati. Dar cine suntem? Dar cine sunteti? Existam doar ca sa va umplem casutele postale? Suntem doar ca sa aparem in "Confesionalele" lui Alin Cristea? Sau poate sa ne luam la intrecere cu cei de la "Cuvinte la Schimb"?
Vreau pentru o secunda (si mai bine) sa ne oprim, eu si tu. Vreau sa inteleg identitatea mea, scrisul meu. Macar in parte, macar cat sa ma motiveze sau sa ma opreasca definitiv. Vreau sa inteleg identitatea ta, tacerea ta, apatia ta, crezul si iluziile tale. Sunt ele comune? Vorbim aceeasi limba?
Daca da, spune-mi, arata-mi aceasta si multe altele. Deschide-mi ochii.
(Decembrie – 2002, ultimul Craciun impreuna, in poza: Eduard Orasanu)
...
Sabina Dodan
Craciun pentru voi si pentru noi
Au trecut atatea zile de Craciun ca nu reusesc sa-mi amintesc nici una mai fericita, dar stiu ca va urma una, cea mai fericita - voi sarbatori Nasterea Domnului Isus si in inima mea... El a avut rabdare, a batut in fiecare an la usa inimii mele si n-am deschis niciodata, m-am uitat pe vizor si nu L-am zarit sau nici nu m-am straduit sa vad Cine-i.
Dar stiu ca va doriti sa cititi altceva in numarul acesta si eu va bat la cap cu dezvaluirile mele... Sunt cititori care poate deja stiu ce voi scrie pana la sfarsit sau care sar peste multe articole ale revistei negasind ceea ce cauta.
SSJ-ul s-a intalnit de curand intr-un cadru festiv si-au descoperit ce mult s-a schimbat fiecare, cat de greu rezista revista in continuare si cat de necomunicativi sunt cititorii nostri. Ne simtim imbatraniti in ceea ce scriem si garboviti in lipsa trairilor pe care revista ni le-ar putea oferi. Scriem si nu stim pentru cine scriem, scriem dar nu avem nici o iluzie, nici un vis cu privire la scopul final al acestei reviste, daca exista unul... Ducem in spate "un cadavru"? Suntem de folos cuiva din afara granitelor tarii?
Am stiut mereu ca intr-o zi nu vom mai scrie si-mi doresc ca aceasta zi sa fie cat mai indepartata, aceasta-i dorinta mea de Craciun. Iata ca am rostit-o cu glas tare, oare ea nu se va mai indeplini? Cum sa facem sa rezistam cat mai mult si sa sa ne asteptati la fiecare doua saptamani? In ce moment v-am pierdut? Cum sa ajungem la voi?
"Atunci cand nu stii in ce port sa ancorezi, nici un vant nu-ti este prielnic", revista are nevoie de-o ancora si de panze noi care s-o faca sa ajunga la cei ce ne citesc. Purtati-ne in gandul vostru de Craciun si nu lasati ca furtuna sa ne arunce pe tarmuri indepartate. Intr-o iesle, intr-o noapte minunata, intr-o zi preacurata, pentru noi s-a nascut Salvatorul si Mantuitorul, slavit sa fie El!
Va doresc cel mai frumos Craciun, pentru voi toti, pentru noi toti, pentru Diane si pentru sora Lidia.
(Decembrie – 2002, ultimul Craciun impreuna, in poza: Sabina Dodan, Alina Simion si Ionut Apostu)
...
Alin-Lucian Creanga
Meandrele Craciunului
- tipologie de sezon -
Diversele moduri de a sarbatori Craciunul sint tot atitea provocari. Semnificatia personala cu care se apropie oamenii de acest eveniment universal defineste puterea lor de intelegere, conceptia cu care traiesc si care ii reprezinta. Arta diversificarii semnificatiilor s-a desavirsit in diferite stadii ale desacralizarii, ale carei meandre se pot identifica intr-o tipologie de sezon.
Craciunul muzical
O serata muzicala! O intilnire animata de un grup simpatic de colindatori din care poti face parte chiar si tu. Si chiar daca nu vei avea ocazia sa fii tu insuti colindator, te vor colinda altii: la televizor, prin oras, la tramvai, la casetofonul masinii. Artistii nostri nelinistiti, care tot anul si-au varsat amarul lor sentimental, se imbraca dintr-odata decent, isi inchiriaza un zimbet prietenos si o voce calda cu care alinta intrega atmosfera de Craciun.
Craciunul social
Daca te distrezi cu aceasta ocazie intr-un grup de prieteni, e si mai bine. Craciunul devine astfel o oportunitate deosebita pentru a sta putin de vorba cu vecinii si cu prietenii, pentru a reface relatiile marginalizate tot anul, pentru a petrece vremea in pace si armonie. Dimensiunea sociala a evenimentului trebuie dezvoltata la maxim, fiindca urmeaza un an intreg in care s-ar putea sa-ti fie de folos faptul ca ti-ai asumat de Craciun un gest afectiv sau o invitatie neasteptata.
Craciunul material
Ce nu ai reusit sa-ti iei tot anul, achizitionezi acum. Doar e luna cadourilor! Nu se poate sa nu-ti permiti, macar o data in an, sa-ti faci placerea sau sa ai, in sfirsit, obiectul necesar. Un computer, un telefon mobil, o haina sau o carte. Mai ales ca se fac reduceri! Craciunul devine astfel in mentalul colectiv implinirea vremii, momentul providential, timpul sarbatorii generice.
Craciunul romantic
Nu putini tineri sint in cautarea unui astfel de Craciun. Ce poate fi mai frumos decit citeva zile de vacanta petrecute cu persoana iubita, in atmosfera onirica in care bradul impodobit si luminarile parfumate ocupa locul central? Sau macar o noapte in care povestile sa tina pina dimineata, iar amintirea pina la Craciunul urmator. In lipsa acestor momente/persoane deosebite, pentru acesti tineri Craciunul nu mai are semnificatie.
Craciunul ceremonial
Insa lumea trebuie sa mearga si la biserica, si imaginea in public conteaza, nu-i asa?, astfel ca fiecare incearca sa fie cit mai sclipitor. Prin urmare, in cadrul multor ceremonii bisericoase dedicate acestui eveniment, fiecare ajunge cel putin o panglica decolorata, fie un glob stralucitor al liturghiei. Daca natura l-a inzestrat si cu alte daruri, atunci se va simti cu totul privilegiat...
Craciunul culinar
O pleiada ametitoare de salate de toate soiurile, de la cele mai obisnuite la cele mai inedite, gramezi astronomice de chiftelute imbibate cu sosuri picante, girle multicolore de bauturi la preturi promotionale (doar e Craciun!). Ne mai putem imagina o sarbatoare de Craciun fara toate acestea? Sau fara tipologia descrisa pina aici?
Cum ramine insa cu drumul magilor? Cum ramine cu marea aventura a cautarii Imparatului de curind nascut? Fiecare isi cunoaste cararile interioare si fiecare poate aprecia valoric descoperirile cu care ar putea resemnifica sarbatoarea aproape uitata. De aceea nu adaug nimic despre Craciunul spiritual, autentic. El trebuie descoperit de fiecare, indiferent de anotimp, indiferent de zi.
(textul acesta se poate citi si in "arhiva de aur" - Alin-Lucian Creanga)
...
Alina Simion
Un bob de sare
E un brad reusit, anul asta. Al meu frate l-a decorat. L-a decorat asa frumos si asa de bine incat eu nu am unde sa mai pun ieslea. E un brad reusit, bradul de anul asta, dar eu nu am unde sa imi mai pun gandurile. Colindele mele nu mai incap in bradul acesta atat de frumos caci ele nu sunt in acelasi ton cu decoratiunile. Colindele mele abia mai respira printre cele frumos stilizate si primenite. Colindele mele sunt vechi, pe o parte deja le-am uitat partial, pe altele le mai fredonez cu teama sa nu cumva sa fac nota discordanta cu restul corului. Colindele mele trebuie sa fie resuscitate in invalmaseala evenimentelor de sfarsit de an. Ele nu sunt atat de importante fata de proiectul de pensie pentru parlamentari. Ei nu vor colindele mele, ei nu vor decat sa isi asigure batranetea, marindu-si pensiile, dar in acelasi timp sunt dispusi sa le suspende rentele sportivilor pe criterii morale. Nu-i asa ca cine nu are batrani sa si-i cumpere? Dar si colindele mele sunt batrane si nimeni nu mi-a venit sa le vand.
Printre colindele mele, pentru mine, oare mai incape cineva?
(Decembrie – 2002, ultimul Craciun impreuna, in poza: Alina Simion si Sabina Dodan)
...
Alin Cristea
McChristmas - Incercare de demitizare
Intr-un film prezentat la televizor in anii '90 la noi, Gods must be crazy (coproductie 1981 Africa de Sud-Botswana, cu succes in Occident, 7 ani mai tirziu facindu-se o continuare, la coproductie adaugindu-se si SUA), intr-un trib din Africa ajunge o sticla goala de Coca-Cola, aruncata de la joasa inaltime dintr-un avion usor de catre pilot, dupa golirea continutului. Tribul respectiv avea o caracteristica deosebita: buna intelegere intre membrii sai. Nimeni nu isi aducea aminte de vreo cearta in sinul tribului. Insa odata cu aparitia sticlei binecunoscute de lumea civilizata, nu si de ei, aceasta buna intelegere a disparut.
Pentru femei sticla constituia cel mai dur obiect pe care il aveau, folosindu-l la maruntirea legumelor stil varza, copiii se distrau suflind in ea si scotind sunete diferite, iar de intrebuintarea pe care i-o dadeau barbatii nu imi mai aduc aminte. Cert e ca se certau intre ei din cauza acelui obiect pe care zeii li-l dadusera. Asa ca la sfatul barbatilor s-a hotarit ca unul dintre ei sa inapoieze acel obiect zeilor, despre care ajunsesera sa creada ca au innebunit, de la trimite o astfel de belea pe cap. Omul pleaca la drum si filmul consta din mai multe episoade care se intretaie, intr-o comedie moderna, dar plina de invataminte: ratacirea a doi copii din trib, un mic razboi intre alte doua triburi, contrabanda de fildes, o idila a unei tinere ce cauta sa ajunga la o conferinta.
Ei bine, de atunci incoace imi amintesc de aceasta sticla de Coca-Cola la fiecare Craciun, mai bine zis la fiecare inceput de decembrie, cind incep campaniile de publicitate la tot felul de produse, dar ca a marcii Coca-Cola mai rar. Ce poate fi mai fermecator decit caravana stralucitoare de camioane de pe spatele carora Mos Craciun iti face cu ochiul. Cum sa nu fredonezi, inspirat de aceasta feerie promotionala: Always Coca-Cola? Isi mai poate cineva inchipui sarbatorile de iarna fara Coca-Cola, fara Mos Craciun si culorile lor care se suprapun?
Si totusi, Craciunul nu a avut importanta care i se da astazi pina in secolul XIX. Nici copiilor nu li se dadea pina in secolul XIX atentia de care se bucura astazi. His Majesty Baby a aparut in secolul XX, tot atunci cind s-a conturat si grandoarea acestor sarbatori de iarna. Inainte de secolul XIX membrii familiilor nu aveau obiceiul de a-si face cadouri reciproc.
Imaginea actuala a Mosului se datoreaza unor evenimente publicistice si comerciale. Clement Moore a scris in 1822 "The Night Before Christmas" pentru a o amuza pe fiica sa. Povestea a fost preluata de un ziar si retiparita in reviste, raspindinde-se in intreaga lume. Moore a recunoscut abia in 1838 ca este autorul povestii in care mosul "blind si bun" merge cu sania trasa de reni si intra pe horn pentru a lasa cadourile din sacul burdusit sub bradul impodobit. A mai fost apoi o serie de povesti ilustrate din "Harper's Weekly", in care Mos Craciun a fost vazut lucrind in atelierul lui de jucarii, citind scrisorile copiilor si verificindu-si lista de cadouri. Pina in secolul XIX Mos Craciun nu era un personaj indragit, el speria copiii cu nuiele de mesteacan. In Anglia, cel care a marcat schimbarea de atitudine fata de acest personaj a fost Charles Dickens, cu a sa "Poveste de Craciun".
In cele din urma, imaginea Mosului cu barba alba, obraji bucalati si ochii jucausi a fost imprimata de o campanie publicitara a companiei Coca-Cola, din anii '30, care a continuat pina in 1964. Autorul acestei imagini cuceritoare este Haddon Sundblom. De atunci Mos Craciun nu mai este reprezentat de culoare verde, ci de culorile rosu si alb ale binecunoscutei firme.
In secolul XIX isi intra in drepturi si bradul de Craciun, si felicitarea de sarbatori, tot atunci apar primele colinde atit de cunoscute acum. Impodobirea bradului era un obicei german, de prin secolul VIII, care a ajuns in America prin imigranti. In 1837, la Paris, nora regelui Louis-Phillipe impodobeste un brad, iar in 1941, printul Albert al Germaniei ii ofera cadou sotiei sale, regina Victoriei a Angliei, un brad de Craciun. In 1843, englezul John Calcott Horsley realizeaza prima felicitare de sarbatori, tiparita in 1846, avind urarea: Craciun fericit si un an nou fericit si tie. Prima felicitare color o realizeaza germanul Lius Preng in 1875. In 1857 americanul James Pierpont ofera omenirii colindul "Jingle Bells".
Craciunul nu a devenit insa prilej de distractie, imbuibare si desacralizare doar in secolul XX sau XIX. In secolul XVI, protestantii au interzis Craciunul, deoarece devenise o ocazie binecunoscuta pentru abuz de jocurile de noroc, mincare si bautura. Secolul XX a mondializat insa Craciunul, canalele media au transportat pina in cele mai indepartate colturi ale planetei imaginea Craciunului, pretext de sezon pentru lumini artificiale si intruniri de multe ori la fel de artificiale.
Ana Blandiana remarca, referitor la Mos Craciun, faptul ca "felul, in care, intr-un singur secol, a devenit un mit al copiilor de pe tot globul este, mai mult decit un semn de globalizare, o dovada a nevoii de un asemenea mit." Si Sarbatoarea Nasterii lui Isus a intrat astfel sub patronajul psihozei mitologice, iar intr-o lume Disneylandizata, intr-o societate aflata in plin proces de McDonaldizare, cu greu mai poti distinge in aceasta perioada a anului altceva decit McChristmas, matrice sincretista a celor mai diferite obiceiuri. Pe plan autohton, probabil cea mai depreciata practica sateasca o constituie ouale incondeiate atirnate in bradul de Craciun.
Nu e de mirare ca Tatal, cunoscind prea bine natura umana, i-a zis Fiului: "Iata, te trimit ca pe un miel in mijlocul lupilor. N-are rost sa apari la palat, ca Irod nu lasa in viata nici un urmas al lui. Imparatul roman spunea chiar ca mai bine sa fii porcul lui Irod decit fiul lui. Daca nu te vor omori la Betleem, mai tirziu, intr-o noapte, tribul asta de terestri vor face sfat, pentru a te expedia inapoi, convinsi ca God must be crazy, trimitind pe unul care le strica legea."
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
...
Roxana Gacea
In Spania
Sarbatorile de Craciun incep pe 8 decembrie, zi numita La Inmaculada Concepción (Zamislirea fara prihana). Cu aceasta ocazie, in Sevilla se relizeaza ceremonia “dansului celor sase”. Un grup de copii, imbracati dupa moda secolului al XVI-lea, executa trei dansuri ritmice simple: unul dedicat Fecioarei Maria, al doilea prelatului si al treilea autoritatilor si intregului popor. Urmeaza pe 22 decembrie un eveniment care anunta oficial inceputul Craciunului. Este vorba despre El Sorteo, loteria nationala a Spaniei. Timp de 5 ore se transmite la televizor si la radio aceasta tragere la sorti. Localurile, fabricile, institutiile isi inceteaza activitatea pentru a-i asculta pe copiii de la Colegiul San Ildefonso din Madrid cantand numerele castigatoare. Premiul cel mare (“el gordo”) poate schimba viata multor spanioli. Loteria spaniola a fost instituita de regele Carol III in 1763 si de atunci s-a pastrat traditia an de an. Nici macar Razboiul Civil nu a impiedicat acest obicei; in acea perioada au fost doua mari premii, cate unul pentru fiecare grupare politica.
O alta traditie, proprie Spaniei, este Hogueras (ruguri). Originea ei este mai indepartata decat cea a Craciunului. Ea marcheaza solstitiul de iarna, cea mai scurta zi a anului, si inceputul iernii. Cu aceasta ocazie, oamenii sar peste focuri in aer liber, act simbolic pentru protectia lor impotriva bolilor. Noaptea de 24 decembrie (Nochebuena) se sarbatoreste nu in jurul bradului, ci al ieslei (pesebre), reprezentata prin mici figurine care infatiseaza scena Nasterii. Traditia ieslei vine din secolul al XIII-lea, din Italia, cand Sfantul Francisco de Asís a instalat o iesle intr-o pestera si o figurina a pruncului Isus, cu un vitel si un catar vii in jurul acesteia. Si acolo s-a tinut slujba de Craciun in anul 1223. La miezul noptii, in Ajunul Craciunului, se tine litrughia numita La Misa del Gallo (Liturghia Cocosului). Se spune ca primul care a anuntat nasterea Mantuitorului a fost cocosul. Pe 28 decembrie se sarbatoreste El Día de los Inocentes, care aminteste de porunca data de Irod ca sa fie ucisi toti copiii sub 2 ani. Cu aceasta ocazie se publica in ziare tot felul de stiri absurde, iar unul dintre copii este numit primar si are voie sa le porunceasca adultilor sa faca diferite activitati in folosul comunitatii. Copiii spanioli nu primesc cadouri de la Mos Craciun, ci de la cei trei magi (los Reyes). In seara de 5 ianuarie isi lasa incaltarile la fereastra, pline cu fan pentru animalele magilor, iar a doua zi le gasesc pline cu daruri.
(Decembrie – 2002, ultimul Craciun impreuna, in poza: Roxana Gacea)
...
Lena Grigoroscuta
Primul meu Craciun in Franta
Am inceput sarbatorile cu o consolare pentru a-mi astampara dorul de tot ce am mai frumos acasa (familie si prieteni): e poate o sansa unica sa traiesc un Craciun in Franta. Nu stiu daca a fost sau nu ultimul, dar stiu ca planul meu nu a mers. Am sarbatorit intr-o familie plina de dragoste pentru mine, dar inca nu stiu daca am sarbatorit Craciunul. Au fost cadouri cum inca nu am vazut, dar am simtit un gol in inima provocat nu de faptul ca sunt departe de Iasi, ci de o atentie minora acordata Sarbatoritului. Mi-au lipsit si colindele si bradul natural si frigul, dar acestea in plan secundar.
Pe 25 am primit un mesaj de la un prieten drag din tara: "Linistea sa se astearna peste sufletul tau... Doar atunci vei putea sa auzi ingerii strigand de bucurie: "Cristos S-a intrupat!". Craciun fericit!". Am inceput sa plang si sa visez dar...
Am continuat ziua conform planului: programasem impreuna cu o prietena sa mergem pana in camin sa luam ceva din camera mea si pentru ca erau 17° am luat bicicletele! Le-am lasat la parter legate, iar cand ne-am intors lipsea una din rotile unei biciclete si saua celeilalte! Linistea sa se astearna peste sufletul tau... Lacrimi, teama si lupta sa fiu linistita! Avem idee cine a fost dar nu mai conteaza! A trecut Craciunul si la sfarsitul zilei de 25 pot spune ca am auzit ingerii strigand de bucurie: Cristos S-a intrupat! Nu stiu de ce si nu stiu cum am avut linistea si pacea necesare pentru a auzi ingerii dupa asa o zi! Poate a fost o minune de Craciun! Si, da, pot spune: am avut un Craciun fericit! Multumesc, prietene pentru ca m-ai ajutat sa am un Craciun fericit!
Asadar Craciunul in Franta nu e de vis, dar daca Sarbatoritul e in centru e un Craciun fericit!
Multa pace si un an 2003 senin tuturor in special celor care sunt departe de cei dragi pentru ca acum incep sa inteleg!
(acest text se poate citi in “arhiva de aur” – Lena Grigoroscuta)
...
Daniel Bud
Sens si traire
Obiceiurile traditionale ale Craciunului exprima esenta evangheliei si pot ramine relevante daca le folosim ca simboluri ale evenimentelor si invataturilor scripturale. Organizarea obiceiurilor si a simbolurilor se poate face in functie de structura invataturii biblice a vinovatiei, harului si multumirii.
(I) Vinovatia este rezultatul pacatului. Istorica culoare liturgica folosita este purpuriul, semn al pocaintei de pacate si al pregatirii pentru venirea (advent) Imparatului (Ioan 19:2; Marcu 1:1-5). Trandafirul mesianic isi are originea in Vechiul Testament (Isaia 35:1).
(II) Harul este binecuvintarea divina nemeritata prin care Dumnezeu ne sterge pacatul si vina. Ieslea simbolizeaza nasterea in umilinta a lui Cristos (Luca 2:7). Teologic, ieslea este initierea starii de umilinta, a robului slujitor si suferind care a venit in natura umana (Filipeni 2:6-11).
Luminarile simbolizeaza lumina adusa de Isus (Ioan 8:12); parintele Ieronim, traducatorul Bibliei in latina (Vulgata), spunea ca luminarile reprezinta bucuria crestina. Culoare verde reprezinta viata oferita de Cristos celor morti in pacat (1 Cor. 15:22). Rosul reprezinta singele lui Cristos varsat pentru iertarea pacatelor (Col. 1:20). Coroana de ramuri verzi simbolizeaza viata eterna (Ioan 11:25-26), si ne aminteste de coroana de spini a lui Cristos, cu acele roscove portretizind singele oferit ca dovada a iubirii dumnezeiesti (Luca 22:44, Rom. 5:6-11).
Pomul de Craciun a fost multa vreme asociat cu nasterea lui Cristos. Multi atribuie lui Martin Luther introducerea bradului in casa (1483-1546). Bastonasele de zahar ne amintesc de toiagele pastorilor care s-au inchinat la copilul care este Marele Pastor (Evrei 13:20). Puritatea lui Cristos este vazuta in alb, iar linia rosie trimite la singele varsat.
Steaua e simbolul luminii spirituale cristice patrunzind in lumea intunecata de nascultarea omenirii (Mat. 2:1-12). Ingerii sunt mesagerii cerului in ajunul Craciunului (Luca 1:11-20).
(III) Multumirea este totdeauna raspunsul biblic al credinciosului in fata harului divin. Colindele sunt numele antice folosite de poporul lui Dumnezeu in exprimarea bucuriei, laudei si multumirii pentru inestimabilul dar in Cristos Isus.
Cadourile reflecta cadoul suprem trimis de Dumnezeu, singurul Sau Fiu, cit si cadourile oferite de cei trei magi. Ele ne amintesc de cel mai mare cadou primit vreodata, Isus Cristos Domnul. Daruim fara gindul dobindirii, mai ales al dobindirii de merit. Mintuirea nu se poate cistiga, este un cadou nemeritat si gratuit, este cadoul dragostei si al justitiei divine. Ascultarea si generozitatea noastra reflecta multumirea unica intilnita in cadrul crestinismului. Toate celelalte religii sunt autosoteristice, adica ofera diferite cai prin care oamenii se pot mintui. Cadourile de linga brad si familia adunata pentru desfacerea lor pot reprezenta bucuria daruirii, fiecare persoana aflindu-se in fata cadourilor pe care le daruieste si in fata celor pe care le primeste.
Nu trebuie sa ne fie frica de incercarea unora de a “seculariza” pe Cristos si de a-L scoate in afara Craciunului. Este imposibil. Capcanele culturale pot fi trasformate in sensuri reale ale Craciunului. Ele pot sa ne aminteasca de vina noastra si de harul lui Isus Cristos, si pot transforma intelegerea in experiente prin care ne exprimam multumirea pentru tot ce a facut Dumnezeu pentru noi. Deci putem trai bucuria Craciunului.
(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”:”Daniel Bud – galeriile ‘americane’ ale SSJ-ului”)
...
Alin Cristea
Exercitii de admiratie
La sfarsit de an
Atunci cand am inceput acesta rubrica, am mentionat faptul ca, pentru a te putea bucura de creatii complexe precum simfoniile, trebuie mai intai sa audiezi menuete, valsuri, sa fii dispus sa te miri si sa admiri. Am considerat ca trebuie sa prezint mai intai cativa creatori si interpreti de film, acel artefact artistic - prin excelenta al secolului XX - pe care l-am numit "noua simfonie" a epocii contemporane. Intr-o era a poluarii iconice, sonore si a agresivitatii individualismului propriu relativismului celei de a doua parti a secolului XX, intr-un imperiu al consumului, intr-o societate a spectacolului, am incercat sa propun o "filarmonica cinematografica", cu mari "solisti" si mari "dirijori" ca invitati.
Am incercat sa remarcam in randurile de actori si regizori inrolati in regimentele hollywoodiene pe acei care s-au ridicat deasupra practicii comerciale prin contributii estetice cu valoare de necontestat, dar si deasupra practicilor hedoniste printr-o viata decenta, in spiritul unor principii aplicate cu consecventa. Au fost prezenti in aceasta rubrica cineasti ale caror merite au fost recompensate cu premii Oscar, dar si cu titlul de Sir, in cazul britanicilor. Am putut observa ca un Spielberg, de exemplu, ar trebui recunoscut nu numai in pelicule comerciale, ci mai ales in creatii cinematografice de o realizare artistica exceptionala. Europeni precum Andrei Tarkovski si Emir Kusturica ne-au convins de valoarea traditiei cinematografiei europene. Multi altii ar mai fi trebuit "invitati" intr-o astfel de rubrica, pentru a primi exercitiile noastre de admiratie, dar, din diferite motive, ii amintim doar acum: Jack Nicholson, singurul actor cu 4 premii Oscar, recordmen la nominalizari (12), Tom Hanks, Denzel Washington (pentru a aminti doar cativa actori americani care isi continua cariera stralucita); Julia Roberts - 20 de milioane de dolari pentru rolul, recompensat si cu Oscar, din Erin Brockovich, Jodie Foster (actrite puternice ca interpretare actoriceasca, dar si in industria cinematografica); Robert Altman, Luc Besson, David Cronenberg, Terry Gilliam, Quentin Tarantino, Joel si Ethan Coen (regizori care isi pun in continuare amprenta asupra modului novator de concepere a operei cinematografice si, prin ea, asupra modului in care practicam exegeza artistica a vietii in secolul XXI).
Este nevoie insa si de lectiile trecutului, pentru a intelege metaforele culturale, interpretarile postmoderne care citeaza atat de mult din alte creatii, din alte epoci, cu un gest ironist, ludic care nu poate fi perceput fara o minima cultura generala din domeniul cinema-ului. In rubrica pe care v-o propun in 2003, fiecarei luni ii va corespunde un deceniu, astfel, dupa ce in ianuarie va fi prezentata epoca inceputurilor, in februarie vor fi anii '20, in a treia luna anii '30 si asa mai departe, asa incat, la sfarsitul anului, sa inchidem spirala istorica in care sa fi dobandit cateva notiuni generale, dar fundamentale, despre cum a ajuns omenirea sa faca din cinema o preocupare fundamentala, personalitatile reprezentative, pelicule-capodopere, genuri si scoli de film, repere culturale intr-UN SECOL DE CINEMA.
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
...
Ionut Apostu
Bucuria ingerilor
Un staul mic, un prunc preasfant, pastori si magi deopotriva. Bogatie si respect in aceasi masura.
Daca ingerii nu ar fi cantat de bucurie pe campiile Bethleemului, oare ar fi stiut pastorii ca un print se nascuse?
Un print se nascuse si ei, pastorii, au fost anuntati de multimea de ingeri. Oare uimirea lor se datora si faptului ca nu se asteptau la o asemenea onoare? Sau erau inspaimantati de stralucirea si aparitia ingerilor alaturi de ei, oameni obisnuiti cu oile si nu cu grandoarea. In acele clipe ei au dat fuga la locul indicat de ingeri si au gasit pruncul preasfant intr-o iesle saraca.
O stea stralucea deasupra locului indicand nasterea unui fiu de rege.
Daca steaua nu ar fi stralucit, ar fi stiut magii ca un nou rege se nascuse? Ei, magi obisnuiti cu cititul in stele, au strabatut mii de kilometri in cautarea fiului de imparat. Ce nu stiau ei era ca acest fiu de imparat renuntase la slava pentru a se imbraca cu un trup ca si al lor, un trup sortit mortii.
Un staul mic, Dumnezeu intrat in fiinta se decopera unor pastori si unor magi. Simplitate si maretie. Invatati si oameni simpli deopotriva.
Un staul mic, oameni grabiti sa demitizeze absolut totul, atat de superficiali incat trec pe langa staul fara a observa un prunc preasfant, fara a observa o stea ce indica cu perseverenta locul. Acelasi Bethleem plin pana la refuz, aceasi dorinta de a refuza un loc linistit pentru pruncul ce se naste.
Un staul mic, un prunc preasfant...
Posta redactiei:
Multumim tuturor ce si-au amintit de SSJ si au vrut sa fie in inimile noastre in aceste zile de sarbatoare. Fiti binecuvantati cu multa odihna!
Epilog: In loc de epilog va facem o urare: Un an nou in care sa o luati de la capat cu mai multa dorinta de a ciopli din chipul Celui ce s-a nascut intr-un staul alaturi de pastori si magi... La Multi Ani!
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
