Get Even More Visitors To Your Blog, Upgrade To A Business Listing >>

Mandria de a fi om ?!

Problema: pe strada intalnesti un cersetor zdrentaros si un caine cu coastele lipite de foame. Tu in mana ai doar o jumatate de covrig. Il imparti la ambii, dai doar unuia sau mergi mai departe in treaba ta?


Azi am vazut aceasta scena. Persoana in cauza a aruncat covrigul cainelui. Cersetorul a pocnit cainele si i-a luat bucata de mancare. Individul binevoitor plecase. N-a vazut ce haos a provocat fapta sa. Eu am vazut urmarea si am ramas inmarmurita si contrariata. Parte din mine isi dorea sa bata amarnic acel cersetor, om de nimic, pentru ca a indraznit sa dea intr-un animal, cealalta parte ar fi vrut sa-si intoarca privirea, sa plece mai departe, sa uite ce-a vazut.

N-am rezistat tentatiei. Intre un om si un caine, aleg intotdeauna animalul. Omul va avea intotdeauna mijloace de a rezista, de a riposta. Are drepturi. Prea multe chiar, spun unele voci critice ale sistemului american de corectitudine politica. Animalul in schimb, mai ales in Romania, nu are si multi ani probabil ca nu va avea nimic. Traieste din mila noastra, traieste pentru ca cineva l-a lasat sa se nasca si sa creasca. Undeva uitat de lume si de toti, exista cel putin un caine care s-a uitat intr-o zi la un om si i-a multumit din priviri.

De ce aleg cainele? Pentru ca va fi la fel, indiferent ca langa el sta un tigan, un aurolac, un parlamentar, o curva sau un copil. Privirea curioasa va ramane neschimbata. Aleg cainele pentru ca nu tradeaza, nu te injunghie pe la spate si cel mai important, NU MINTE! Aleg cainele, pentru ca el ma face mai buna. Cu fiecare caine pe care il mangai sau caruia ii arunc ceva de mancare, primesc o privire de recunostinta. Acea privire ma face pe mine mai buna.

Omul este dualitatea perfecta: bun si rau, rau si bun. Vrem sa stapanim totul, vrem sa avem totul, vrem sa cunoastem totul. Reversul medaliei: distrugem totul. Pana si animalele o stiu, o simt. Fiecare animal care te priveste intr-un anume mod iti va da senzatia ca ai facut ceva bun. Unii spun ca isi ispasesc pacatele tinand post, mergand la biserica sa se spovedeasca tot unui om, facand-o pe sfintii pentru o zi, doua, trei, facand acte de caritate sau impartind macare la cei saraci.

As vrea sa vad omul care isi darama casa pentru a da inapoi animalelor o parte din habitatul natural. As vrea sa vad omul care intr-o zi va inceta sa se considere animalul superior. Le jignim daca ne consideram superioare. Prin raul din noi, dovedim inferioritatea noastra. Asa ca, pana nu vom invata sa imblanzim raul din noi, n-avem dreptul sa ne socotim animale. Ele sunt animalele, fiinte create fara notiunea celor doua concepte fundamentale. Pentru ele, legea vietii inscrisa in codul ADN primeaza. Pentru noi, liberul arbitru.

Daca vreti sa va simtiti impacati, nu mai sprijiniti zidurile bisericilor, nu mai dati bani cersetorilor betivi care umplu antecamera UPU in fiecare zi, mai bine dati unui caine ceva de mancare. Nu va va trece pe nici un pomelnic, nu va va aduce osanale, dar va va fi recunoscator pentru tot restul vietii. Si asta nu o sa obtineti de la un om niciodata.

P.S.: Sunt recunoscatoare animalelor ca nu vorbesc. Asa ar mai rade toate de noi si de prostiile noastre.




This post first appeared on Because I Can Si Pentru Ca Vreau, please read the originial post: here

Share the post

Mandria de a fi om ?!

×

Subscribe to Because I Can Si Pentru Ca Vreau

Get updates delivered right to your inbox!

Thank you for your subscription

×