Articolul asta ar fi trebuit sa se cheme "Ce e ala dor de tara?" Din nefericire il scriu din Londra, deci chestia asta ma face usor ipocrita, nu? Am plecat de bunavoie acum vreo 10 luni sa studiez pe dracu' facut in patru in inima Albionului. Stiam ca nu umbla nimeni cu covrigi pe strazile lor, dar am plecat batandu-ma eroic cu pumnii in piept ca nu ma mai intorc.

Si dupa zece luni inca nu mi-am schimbat parerea. Tot ma mai bat eroic cu pumnii in piept. Si zic: la ce dracu sa ma intorc? Dupa mine au ramas un bunic, biet pensionar, din aia care au infundat in tinerete puscaria ca n-avea 'spate' la partid, un papagal care are conditii mai stricte de intrare in Marea Britanie decat au arabii pe aeroportul din Washington DC si cativa prieteni carora le plang de mila.

Stupid, ca n-am de ce. Conditia de emigrant roman in Anglia nu e una tocmai ideala. Dar e mai bine ca acasa. Nu castig mii de lire, muncesc doar part-time, trag de lire de la o saptamana la alta, dar mi-e bine. Londra e obositoare, dar pe strada mea nu se aud manele, doar un pic de miros de gratar de la vecinii cehi ca a venit caldura (22-25 grade Celsius, nu va imaginati calduri de tropice).

Dar e bine. Nu ma dau banii afara din casa, dar pot sa ies la o plimbare intr-un spatiu verde fara sa fiu de sase la geanta, sa stau intinsa pe iarba si sa o si calc, sa joc tenis in parcul din spatele casei, sa vad expozitii de fotografii in inima Londrei la jumate de ora de mine. Daca ma enervez, impusc si doua bilete la Arsenal si am rezolvat weekendul.

Culmea, linistea mea se datoreaza tocmai faptului ca sunt emigrant. Sunt acel emigrant care oricum n-are mare frectie de drepturi si oricare guvernare ar veni, tot asa ne trateaza. Coruptia lor e un subiect ca si inexistent, nu pentru ca nu exista, ci pentru ca si ei sunt obisnuiti sa dea si nu mai sare nimeni in sus de sapte coti. Au un sistem sanitar la fel de plin de infectii spitalicesti, cazuri de malpraxis si probleme de antibioterapie (adica ghiduri de protocoale despre cum, cand si cat antibiotic se da in functie de pacient si diagnosticul atasat). Au un sistem legislativ care discuta despre copacii verzi din fata casei, cum ar trebui sa arate cosurile de gunoi si cand mai asfalteaza Sudul Londrei ca e un fel de Miroslava putin mai caraibeana. Regina doarme cu spor in palat si stie ca tara ei va infrunta intr-un final aceeasi criza in care a intrat toata lumea. La ultima schimbare in 10 Downing Street au descoperit ca-n bancul ala, un plic in care scria sus si tare 'V-ati futut! Canci bani in trezorerie' si asta nu e poanta, e pe bune.

Linistea mea are si momente cand se fute. Cele mai multe: cand deschid Realitatea. Ma mananca in unele dimineti si am porniri sado-masochiste de genul "hai sa vad ce mai e in tara". Si linistea mea brusc incepe sa caste niste ochi din ce in ce mai mari, pentru ca dupa cateva minute sa rasufle din ce in ce mai greu pana izbucneste intr-un oftat plin de tristete si 'bagami-ash p...a, prosti mai suntem Doamne!'

Acum cateva saptamani, un coleg de munca a venit sa ma intrebe daca e rascoala in tara. Rascoala, nu revolta, subliniez. Ca CNN-ul are niste imagini cu tepe in Bucuresti. Cazut de falca, pleznit ochi in monitor si degete in tastatura. Nu, tara nu era trasa in teapa mai mult decat de obicei, ci sindicalistii avusesera o idee bestial de inteligenta de a face un pic de show in fata Parlamentului in combinatie cu niste papusi tip Ku-Klux-Klan negre bagate in tepe. (Si ne mai plangem ca tot ce stiu strainii despre noi este Dracula si faptul ca suntem o tara a lumii a treia undeva in Balcani)

Greu mi-a fost sa-i explic omului ca ceea ce a vazut el nu e Rascoala de la Bobalna, ce a inceput pe-un deal si s-a terminat in 1907 conform unui proaspat elev de Bac, ci simple demonstratii din partea clasei muncitoare profund nemultumite de masurile autoritatilor noastre. Si omul a pus o intrebare magnifica: pai si ce atata tevatura? Ca la noi sunt zilnic de astea in fata la Parlament?!

Omul avea dreptate. In fiecare pauza de masa la Parlamentul britanic ministrii lor se duc sa vada oferta zilei la demonstranti si culorile steagurilor prinse de garduri. O bucata de pajiste plina de corturi cu cele mai variate cereri: cacatul cainilor, Iran, Fasia Gaza, avorturile, homosexualii. Ziceti voi si mai ce, ca sigur ii gasim acolo cum fac foamea.


Si-atunci linistea mea isi ia jucariile, inchide orice legatura cu realitatea romaneasca si pleaca la plimbare sa hraneasca ratele casei regale. Orice dor de tara manifestat prin amintirile de prin muntii patriei dispar la primul contact cu stirile despre coruptie, pensionarii din strada, profesori nemultumiti, spitalele ucigatoare de oameni si alte campanii de presa tipic extravaganto-tiganesti si romanesti.

Imi pun castile in urechi si dau play:

Tot ce e bun tre sa dispara din aceasta tara
De unde numai prostii ca noi nu se mai cara
Cu siguranta si respectul mori de foame bai nene
Baga-ne-am p..a in liniste, in lege si ordine.