Geniile anticipează corect. Cu siguranță Cehov a apreciat corect sindromul secolului nostru, când a formulat citatul:„Nepăsarea este paralizia sufletului.”
Bulevardul micuțului oraș este intens circulat. O doamnă aflată la o vârstă respectabilă rămâne în pană pe carosabil în mijlocul traficului. Nervoși, colegii ei o sună, îi adresează injurii și îi arată anumite degete. Probabil că i-ar arăta și altceva, dacă nu ar fi spațiu public. Un singur adolescent trece strada și o întreabă, în timp ce ea ridică tacticos capota:
-Aveți nevoie de ajutor?
Este elevul școlii noatre, iar asta mă umple de mândrie. Un tânăr simplu, cu suflet frumos este singurul care împinge de mașina doamnei din răsputeri, în timp ce „bărbații” înjură.
La metrou, ieri a murit o fată. O găsesc pe mama plină de indignare. A împins-o o femeie în fața metroului, iar când a vrut să se salveze a lovit-o în cap și și-a pierdut viața, fiindcă așa a dorit. Ce timpuri îngrozitoare trăim! Poți aștepta liniștit metroul, autobuzul, iar cineva te poate împinge cu putere către moarte.
La un concert de rock, solistul i-a dat un picior în cap admiratoarei care a plătit bilet să-l vadă, din banii căreia el achită facturi și se hrănește.
Violența ia multiple forme și ne atacă din senin de parcă nu mai există control, înțelegere, toleranță.
Oamenii debusolați contestă politicienii în viață și cer izbăvire în fața unui sicriu!!!Și te cuprinde mila, când vezi cum ca o turmă fără păstor mulțimea se prinde cu degetele de un trecut care s-a fărâmat, iar dovada se află în fața ei...
Cei care nu și-au primit fratele acasă, cât era în viață, acum îl comemorează și se duc să-l vadă în sicriu. (Poate vor să fie siguri că nimeni niciodată nu le va mai lua puterea.)
Nu umanizăm sau dezumanizăm treptat?