Blogul asta e plin de imagini in alb si negru. Un blog personal, dar public.
Dupa ce le- am publicat, am recitit trei posturi. Unul dintre ele, preferatul meu. Restul... sunt ganduri asternute si uitate.
Obisuiam sa scriu despre relatii, fiindca la astea ma pricep. Nu fiindca as fi avut multe...
Din pacate, sau din fericire, relatiile mele sunt putine la numar. Dar, am stiut sa inteleg si sa observ.
Si Freud a pus, prin observatie, bazele pishanalizei...
Iubitul meu imi spune ca am un talent si ca il irosesc.
"Nu stiu sa scriu altfel decat motivata de emotie."- ma justific eu.
" Esti alta cand scrii". Indrazneata. Experimentata. Profunda.
Si nu ma surprind afirmatiile lui. Eu dezvalui lumii putin din mine. Zambete scurte, priviri prea lungi sau usor timide, voce si gesturi copilaresti. Am fost si zgomotoasa, acum sunt prea discreta.
In posturile mele exagerez, minimalizez, scriu adevarul, ascund adevarul. Inspir si ma inspira melodiile cu ritmuri lente, randurile filosofice scrise de oameni destepti, filmele fara final fericit. Scriu neintrerupt sau cu pauze prea lungi. Recitesc cu enuziasm sau detasament, inainte de a publica. Si raman mereu surprinsa, cum in toate posturile mele, prin unele expresii sau cuvinte o "alta" se incapataneaza sa iasa la suprafata...
" alta sunt (
