Viata e înțeleaptă. Mult mai inteleapta decat am crede noi... uneori iti scoate in cale situatii si oameni, doar pentru ca tu sa cresti si sa te maturizezi.

Lectiile pe care destinul ti le serveste sunt de cele mai multe ori ca niste palmele aspre. Initial plangi, te revolti si crezi ca totul e nedrept. "De ce mie?" te intrebi varsand lacrimi amare cand, poate, perspectiva corecta ar trebui sa fie "de ce nu mie?"
Pana la urma nu situatia prin care treci conteaza si felul in care te raportezi la ea.

Eu sunt a big drama queen. In ultima vreme m-am confruntat cu tot felul de stari si situatii despre care i-am povestit unei prietene dragi. Iar la finalul povestirilor mele pline de patos si jale, ea exclama "Ce fain!"

Eu naucita de asemenea raspuns intrebam "ce naiba e asa fain in a suferi dupa unul?"

" Pai e fain ca ceea ce simti acum nu ai mai simtit alta data. E mai interesant asa. Daca ramaneati impreuna, te plictiseai." Si mereu asta era raspunsul ei la drama mea.

Avea dreptate, dar eu nu voiam sa accept si Nici nu voiam deloc sa ma desprind de el. Realitatea este ca acest băiat este opus imaginii pe care o aveam eu despre el, in capul meu. Eu voiam sa il vad atent, dragut, sincer, destept, iubitor, copilăros. In mintea mea (si doar in mintea mea) el era cel mai cel. :-))))

In realitate, el este un... Nătăfleață. :-)) Nici Prea destept, nici prea frumos. Nici prea cult, destul de mincinos. As putea sa scriu aici multe lucruri urate despre el, fiindca il caracterizeaza. Dar n -au sens.

Adevarul este ca pentru mine el a fost o mare dezamagire... M-a dezamagit ca om foarte mult. Iar daca am fi ramas impreuna, asta ar fi insemnat regres. M-as fi transformat cu siguranta intr-o casnica cu burta si parul nevopsit si la un moment dat l-as fi parasit.

Am lasat abia acum partea rationala sa preia controlul asupra mea. Pana nu demult eu ma concentram pe cat de rau imi este fara el. Acum am atitudinea: "Bine ca s-a terminat, nu m-ar fi meritat, inteles, sustinut niciodata. Era un mareee prost pentru mine."
De fapt, lucrurile sunt asa cum vrem noi sa fie. Putem sa ne concentrăm pe partea goala a paharului si pe ceea ce ne lipsește sau putem Alege sa gasim o parte buna in toate.

" Nătăfleață nu mai face parte din viata mea, iar eu am ocazia sa cunosc alti baieti mai interesanti cu care pot experimenta lucruri interesante. "

Si inca ceva important. Lucrurile nu trebuiesc fortate niciodată. Cand nu e sa fie, nu e. Nu stii ce iti rezerva viata. Eu mi-am imaginat mult timp ca Nătăfleață va fi fericit cu alta, iar eu nu o sa mai gasesc niciodata o minune ca el.

Ete na...Cat de proasta sa fiu sa imi fac singura rau cu astfel de ganduri?? De unde stiu eu? Doar imaginatia mea creeaza aceste scenarii. Poate eu voi fi cea fericita alaturi de un superman, iar el va fi inselat si parasit mai ales ca baby... "what goes around, comes all around" ;-)

Asa ca am de gand sa imi aleg bine bine de tot gandurile si scenariile. Si te sfatuiesc si pe tine sa faci fix la fel. De azi inainte, in toate scenariile compuse de imaginatia mea eu voi fi cea fericită. Nu avem de unde sa stim ce va urma in viitor. Putem doar sa ne imaginam. Si de ce sa nu ne imaginăm lucruri bune si frumoase?

Si ca o ultimă concluzie: primeste tot ce iti ofera viata. Uneori ceea ce pare o pierdere, e de fapt un castig.